Dor prelung (I)

长相思 （其一）

李白

长相思，在长安。

络纬秋啼金井阑，微霜凄凄簟色寒。

孤灯不明思欲绝，卷帷望月空长叹。

美人如花隔云端！

上有青冥之长天，下有渌水之波澜。(长天 一作：高天)

天长路远魂飞苦，梦魂不到关山难。

长相思，摧心肝！

Dor prelung (I)

Li Bai

Prelung mi-e dor de tine,

La Chang’an departe eşti de mine.

Pe ghizdul aurit al fântânii ţârâie cosaşii când toamna coboară,

Pe rogojina mea rece se depune brumă uşoară.

Mă prinde-un sfâşietor dor în lumina pală a opaiţului solitar,

Trag storul, mă uit la lună şi prelung suspin în zadar.

Frumuseţea mea dulce ca o floare

Stă în nori în adâncuri de zare.

Deasupra, cerul nalt şi-ntinde albăstrimea întunecoasă;

Dedesubt, valurile mână verzi lumea lor tumultoasă.

Ceru-i întins, drumul, depărtat şi sufletu-mi zboară trudnic de tot,

Bariera munţilor chiar în vis a trece n-o mai pot.

Prelung mi-e dor de tine,

O inimă se rupe de doruri divine.

Traducere: Xu Wende

(Sursă: ChinaFotoPress)