ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole Miscelanee -Capitolul XXVIII- Cedând tronul) 5

Capitolul XXVIII

Cedând tronul

8

Yuanxian trăia în statul Lu, într-o cocioabă cu acoperişul din paie crude. Uşa împletită din stuf şi plină de găuri nu se putea închide bine şi abia se ţinea în ţâţânile încropite din ramuri de dud. Cocioaba era împărţită în două printr-un perete despărţitor cu o fereastră în mijloc, iar găurile din perete erau astupate cu cârpe. Ploaia pătrundea prin acoperiş şi cocioaba era deseori îmbibată de apă. El arăta însă impunător şezând drept în mijlocul cocioabei, în timp ce mângâia coardele qinului său.

Zigong (un discipol al lui Confucius—N.t.) veni îmbrăcat în haine de purpură şi înfăşurat în manta-i albă şi stând mândru într-o caleaşcă elegantă, să-l viziteze pe Yuanxian. Întrucât caleaşca nu-şi putea face drum pe o ulicioară îngustă, Zigong fu nevoit să meargă pe jos până la cocioabă. Auzind o bătaie în uşă, Yuanxian, purtând o bonetă cu panglica ruptă şi încălţări fără tocuri şi rezemându-se de un toiag, deschise larg uşa.

Tare surprins, Zigong îl întrebă:

—O! de ce boală suferi? Yuanxian replică:

—După câte ştiu, este socotit sărac cel care n-are nicio avere, pe când bolnav poate fi considerat cel care nu poate pune în aplicare ceea ce a învăţat. Acum eu sunt sărac, dar nu m-am îmbolnăvit. La auzul acestor cuvinte, Zigong făcu câţiva paşi înapoi cu faţa roşie de ruşine.

Yuanxian zâmbi şi continuă:

—Sunt oameni care acţionează în conformitate cu convenţiile lumeşti, care se asociază cu oamenii din jurul lor pentru a se pune în cârdăşie unii cu alţii, care învaţă cu sârguinţă pentru a-i uimi pe alţii, care dau poveţe altora pentru a face pe grozavii. Asemenea oameni poartă gânduri rele, deghizate în veşminte mincinoase ale omeniei şi dreptăţii, fălindu-se cu splendoarea unei caleşti trase de bidivii, dar eu nu mă îndur să întreprind asemenea acţiuni murdare.

9

Zengzi locuia în statul Wei. Bărbatul purta o robă fără învelitoare, avea faţa umflată şi mâinile şi picioarele pline de bătături. Trei zile nu-şi aprinsese focul pentru a-şi găti mâncare, iar timp de zece ani nu-şi făcuse haine noi; când îşi aranja boneta, îi picau şnururile; când îşi trăgea roba, îi ieşeau în vileag coatele; purta încălţări cu tocurile sparte. Cu toate că umbla încoace şi încolo cu încălţări zdrenţuite, îşi petrecea viaţa cântând ode din Shang din Cartea cântecelor. Vocea-i răsuna atât de tare încât umplea tot cerul şi pământul de parcă sunetul era izvorât din instrumente muzicale din metal sau din piatră. Regele nu izbuti să-l facă dregător, iar prinţii nu s-au prins prieteni cu el. Aşadar, e clar că cel care caută să-şi cultive mintea îşi dă uitării forma fizică, că cel care caută să-şi menţină sănătatea dă uitării câştigurile şi avantajele şi că cel care caută să se dedice Dao-ului dă uitării mintea sa.

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursa fotografiei: ChinaFotoPress)