ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole Miscelanee -Capitolul XXVIII- Cedând tronul) 1

Capitolul XXVIII

Cedând tronul

1

Împăratul Yao vru să-i cedeze tronul lui Xu You care însă refuză să-l primescă. Atunci, Împăratul Yao a vrut să-l dea lui Zizhou Zhifu, care îi zise:

— Ar fi cu putinţă ca eu să domnesc peste Lumea subcerească, dar acum sufăr de melancolie şi am de gând să mă tratez serios, aşa că, nu am răgaz să cârmuiesc această lume.

A conduce un imperiu presupune o mare răspundere, ceea ce va face ca sănătatea mea să ajungă şi mai vătămată. Acest principiu poate fi aplicat şi pentru alte treburi mai puţin importante, nu? Pe de altă parte, numai celui care-şi doreşte să conducă un imperiu ar trebui să-i fie încredinţată o astfel de treabă importantă.

Împăratul Shun vru atunci să-i cedeze tronul lui Zizhou Zhibo, însă şi acesta îi spuse:

— Sufăr de melancolie şi trebuie să mă tratez cu seriozitate, aşa că, n-am suficient răgaz să cârmuiesc imperiul.

Evident că pentru Zizhou viaţa însemna mai mult decât tronul, chiar dacă a ocupa unul e o realizare inestimabilă. Această atitudine faţă de putere e ceea ce îi face diferiţi pe cei înzestraţi cu Dao faţă de laici.

Împăratul Shun vru apoi să-i cedeze tronul lui Shan Juan care zise:

— Trăiesc în acest univers. Iarna îmi pun haină de blană, vara mă-mbrac în straie subţiri din pânză de in, primăvara ar pământul şi mă simt destul de în putere ca să trudesc, toamna strâng recoltă bună şi fac provizii ca să pot mânca peste iarnă pe săturate. Îmi încep truda odată cu răsăritul soarelui şi nu mă duc la odihnă decât atunci când soarele se ascunde după culmile munţilor. Duc o viaţă liniştită între cer şi pământ, fără griji, şi îmi simt inima voioasă şi mulţumită, aşa că, nu mai am de ce să-mi bat capul cu tronul! Păcat că nu mă înţelegeţi! Aşa că şi el refuză tronul. Mai mult, la scurt timp, Shan Juan plecă să colinde în adâncul munţilor şi nimeni nu-i mai ştie de urmă.

Împăratul Shun vru într-un final să-i dea tronul unui prieten bun, un plugar care trăia în Shihu, dar acesta îi zise:

— Măria Ta, v-aţi dat toată silinţa şi cât de silitor v-aţi dovedit!

Crezând că împăratul Shun nu atinsese încă cea mai înaltă virtute, plugarul plecă cu nevasta şi copiii, şi, luându-şi în spinare bunurile, se duse pe o insuliţă din largul mării, unde rămăsese până la sfârşitul vieţii sale.

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursa fotografiei: ChinaFotoPress)