ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole Miscelanee -Capitolul XXVII-Fabule) 3

Capitolul XXVII

Fabule

6

Penumbra o întrebă pe umbră:

— Adineauri priveai în jos şi acum te uiţi în sus; adineauri părul îţi era legat şi acum e despletit; adineauri şedeai şi acum te ridici în picioare; adineauri umblai şi acum stai liniştită. Cum vine asta?

Umbra zise:

— Astea-s fleacuri, mai merită osteneala să pui aşa întrebări! Mă mişc făr-a şti din ce pricină. Sunt aidoma ţestei de cicadă năpârlită, sunt asemenea pieii de şarpe năpârlit, just în aparenţă şi absurd în realitate. Apar împreună cu lumina focului sau în focul soarelui şi pier în întuneric şi în bezna nopţii. Deci depind de lumina focului şi a soarelui! Cu atât mai mult de acele lucruri ce n-au de ce să depindă! Când vine lucrul real, vin alături de el; când pleacă lucrul real, plec şi eu împreună cu el; când lucrul real se mişcă încoace şi încolo, mă mişc şi eu tot încoace şi încolo alături de el. Mişcarea-i mişcare, ce mai ai de întrebat?!

7

Yang Ziju se ducea spre miazăzi în ţinutul Pei şi Laozi colinda în tihnă spre soare-apune, în statul Qin. Se întâlniră în Liang, capitala statului Wei. La jumătatea drumului, privind către ceruri, Laozi zise cu un suspin:

— La început credeam că poţi fi instruit, dar acum nu mai cred aşa.

Yang Ziju nu răspunse. Ajuns la han, el îi aduse lui Laozi un lighean cu apă, un ştergar şi un pieptene. Apoi îşi scosese încălţările în afara uşii şi, târându-se pe brânci în cameră, zise:

— Am vrut să vă rog să-mi daţi sfat, dar umblaţi fără răgaz şi n-am prins curajul să vorbesc cu domnia-voastră. Acum când aveţi un pic de răgaz, vă rog să-mi arătaţi vina.

Laozi zise:

— Te umfli de mândrie şi de înfumurare, cine ar dori să stea cu tine? Cea mai pură virtute pare pătată şi cea mai deplină virtute pare că are lipsuri.

Yang Ziju se înroşi de ruşine şi zise:

— Vă ascult cu toată sinceritatea.

Când Yang Ziju ajunsese la han, călătorii aflaţi în han îi ieşiseră în întâmpinare. Hangiul îi oferi locul de dormit şi hangiţa îi înmânase un lighean cu apă, un ştergar şi un pieptene. Ceilalţi călători îi oferiră locul şi cei care stăteau la gura sobei îi făcuseră şi ei loc. Dar după ce se întoarse de la discuţia cu Laozi, ceilalţi călători îndrăzneau nestingherit să rivalizeze cu el pentru a aşeza pe cel mai dorit loc.

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursa fotografiei: ChinaFotoPress)