ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole Miscelanee -Capitolul XXVI- Despre lucrurile exterioare) 2

5

Un discipol al lui Laolaizi (un pustnic înţelept din statul Chu—N.t.) ieşi în câmp să taie lemne de foc şi în drum dădu peste Confucius. Omul se întoarse şi zise: „Colo-i un om cu partea de sus a corpului lungă şi cea de jos scurtă. Spinarea i-e puţin încovoiată, urechile-i îndărăt aşezate şi ochii-i scrutători străbat parcă cele patru Mări. Nu ştiu al cui neam e feciorul?”

Laolaizi zise:

— E Qiu (numele mic al lui Confucius — N.t.), cheamă-l să vină aici.

Zhongni (supranume al lui Confucius — N.t.) sosi şi Laolaizi îi zise:

— Qiu, dacă te-ai descotorosi de aroganţa ta şi nu ai arăta a înţelept, ai putea deveni un gentilom.

Făcând o plecăciune, Confucius făcu câţiva paşi înapoi. Şi apoi stânjenit, îl întrebă pe Laolaizi:

— O să mai fac progrese la învăţătură? Laolaizi zise:

— Poţi suporta vătămarea pentru o generaţie, dar nu poţi neglija necazurile când e vorba de zece mii de generaţii. Eşti o persoană mărginită sau lipsită de spirit? A te mândri cu faptul că i-ai făcut cuiva o favoare e o ruşine pe viaţă. Asta-i ceea ce face un om mediocru—îi atrage pe ceilalţi prin faimă şi îi adună pe lângă el prin aducerea de foloase reciproce. Decât să aduci elogii regelui Yao şi să-l blamezi pe regele Jie, e mai bine să-i dai uitării pe amândoi şi să nu faci niciun comentariu. A-ţi călca firea înnăscută înseamnă a-ţi pricinui vătămare şi a-ţi tulbura mintea liniştită înseamnă a-ţi face singur rău. Înţeleptul ezită în a face tot şi astfel va atrage întotdeauna izbânda. Ce rost are să te lauzi întruna cu isprăvile tale!

6

Într-o noapte, ducele Yuan din Song visă că cineva cu părul despletit se uita la el pe furiş, printr-o uşă laterală, spunându-i:

„Venit-am din hăul Zailu ca sol trimis de Apele Limpezi ce curg în drum spre sălaşul zeului Râului şi iată-mă prins de pescarul Yu Ju.” Trezit în zori, ducele Yuan îi porunci tălmaciului să-i interpreteze visul. Acesta îi zise: „Aceasta-i o broască ţestoasă

sacră.”

Ducele Yuan întrebă:

— E printre pescari vreunul cu numele de Yu Ju?

— Da, este, îi răspunseră însoţitorii săi. Ducele Yuan porunci:

— Să vină Yu Ju în Curte.

A doua zi, Yu Ju apăru la Curte şi ducele îl întrebă:

— Ai pescuit ceva?

— Am prins în plasă o broască ţestoasă albă cu o circumferinţă de cinci chi.

Ducele ordonă:

— Oferă broasca ţestoasă.

Broasca ţestoasă fu adusă la Curte şi ducele Yuan nu se putu hotărî la început dacă s-o omoare sau s-o crească. Cu sufletul chinuit de-ndoială, ducele porunci să se facă o prezicere privind cea mai bună decizie. Aceasta arătă că: „Broasca ţestoasă trebuie omorâtă ca să-i fie folosită carapacea pentru preziceri.” Şi atunci i-a fost scoasă carapacea şi dintre cele şaptezeci şi două de prorociri, toate şi-au făcut efectul.”

Zhongni zise:

— Broasca ţestoasă sacră s-a putut ivi în visul ducelui Yuan, dar n-a putut scăpa din plasa pescarului Yu Ju. Era destul de înţeleaptă să răspundă la şaptezeci şi două de preziceri, toate îndeplinindu-se, dar nu a putut scăpa de nenorocirea de a-i fi scoasă carapacea. De aici putem vedea că înţelepciunea îşi are hotarul ei şi că puterea magică îşi are limitele sale. Chiar dacă ai fi dotat cu o înţelepciune desăvârşită, tot nu ai avea cum să fii mai deştept decât zece mii de sfetnici. Peştele nu se teme de plasa pescărească, dar i-e frică de pelicani. Înlătură-ţi deci deşteptăciunea subţire şi marea-ţi înţelepciune va ieşi la lumină; înlătură-ţi pretinsa bunătate şi-ţi vei dovedi fireasca bunătate. Un nou-născut va prinde grai fără a avea dascăli erudiţi, căci trăieşte în mijlocul oamenilor care grăiesc.

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursa fotografiei: ChinaFotoPress)