​ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole Miscelanee -Capitolul XXVI- Despre lucrurile exterioare) 2

Capitolul XXVI

Despre lucrurile exterioare

3

Un prinţ al statului Ren luă o sfoară groasă cât un otgon şi la un capăt agăţă un cârlig uriaş. Puse apoi drept momeală carnea a cincizeci de tauri şi porni la drum. Ajuns la poalele dealului Kuaiji, îl urcă şi de-acolo, din înălţimea lui, aruncă cârligul în Marea de Răsărit. Dar niciun peşte nu-şi făcu simţită prezenţa. Azi aşa, mâine tot aşa şi astfel trecu un an întreg, dar nimic! În cele din urmă, un peşte mare înghiţi cârligul şi se scufundă cu el cu tot în apă. Se ridică însă imediat din adânc şi-şi scutură aripioarele de se rostogoliră talazuri înalte cât un munte şi marea se învolbură. Urletele sunau precum ţipetele sinistre scoase de duhuri şi zei, împrăştiind spaimă până la o depărtare de o mie de li. Prinţul trase din spuma valurilor un peşte nemaivăzut! Uriaş! Tăie carnea bucăţele, o afumă şi-i ospătă pe toţi locuitorii aflaţi la răsărit de fluviul Zhihe şi până la muntele Cangwu dinspre miazănoapte.

Povestitori nu prea talentaţi, din generaţiile de mai târziu, transmiteau cu uimire, din gură în gură, această poveste. Tot aşa cum un pescar nu prea poate trage un peşte mare dintr-un şanţ doar cu undiţa, un pretendent la faimă şi câştig nu poate izbuti să fie pe placul prefectului doar prin vorbe mărunte, şi cu atât mai puţin e cu putinţă să capete o deplină pricepere a Dao-ului. De aceea, cei care n-au auzit niciodată povestea prinţului din Ren sunt departe de a fi la înălţimea de a aduce orânduială şi pace în lume.

4

Confucianiştii murmureau texte sacre din Cartea cântecelor şi din Cartea riturilor, moment în care marele confucianist le zise:

— Mai aveţi mult, că se crapă de ziuă!

Tânărul confucianist coborî în groapă şi îi răspunse:

— Mă căznesc să-i dau jos straiele scumpe şi să-i scot perla din gură. Că bine scrie în Cartea cântecelor:

„Verzi-verzi, valuri de grâu line, Unduie pe o coastă lată.

Viu, n-a dat el pomană niciodată; Mort, de ce o perlă-n gură mai ţine?”

(Această poezie nu se găseşte în actuala Carte a cântecelor, probabil s-a pierdut în timp — N.t.)

Şi atunci confucianistul rămas sus, îngână:

— Aşa-i, aşa-i, şi urmă cu glas poruncitor: scoate-i-o din gură! Apasă-i mustaţa şi dă-i o lovitură de ciocan în bărbie. Deschide-i uşurel obrazul, dar vezi, fereşte perla, să n-o strici!

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

(Sursa fotografiei: ChinaFotoPress)