ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole exterioare- Capitolul XX - Copacul de munte) 2

Capitolul XX

Copacul de munte

3

Beigong She strângea danii pentru principele Ling din Wei pentru ca să zămislească un rând de clopote. Mai întâi ridică o platformă de sacrificiu în afara porţii zidului exterior al cetăţii de scaun şi după trei luni fu gata un jug cu două rânduri pe care să fie prinse clopotele.

Prinţul Qingji, văzându-l pe She, îl întrebă:

— Ce iscusinţă-i la mijloc? She răspunse:

— Mi-a stat gândul numai la un singur lucru: făuritul clopotului. Nu cutez să spun că la mijloc e şi iscusinţă. Se zice că ceea ce-i gravat şi lustruit se întoarce la simplitate. Simplu şi impasibil, nu ţin seama de adunarea mulţimii în jurul meu. Îi întâmpin însă cu căldură pe cei care vin şi îi conduc pe cei care pleacă. Nu opresc venirea nimănui, nici nu-i stăvilesc şi nici nu încerc să-i reţin pe cei care pleacă. Nu-i silesc pe cei care nu vor să doneze şi nici nu-i împiedic pe cei care doresc să dea. Fiecare după puterile sale, eu strâng daniile din zori şi până-n noapte, fără să aduc vreo vătămare oamenilor. Cu atât mai mult mai sunt oamenii înzestraţi cu Dao-ul!

4

Încercuit vreme de şapte zile la hotarul dintre statele Chen şi Cai, Confucius n-a mai aprins focul pentru a-şi prepara mâncarea.

Un bătrân pe nume Ren se duse să-l aline, zicând:

— Îţi stă pe-aproape moartea?

— Da, zise Confucius.

— Ţi-e frică de moarte, zise Ren.

— Da, răspunse Confucius. Ren zise:

— Am să încerc să-ţi vorbesc despre calea nemuririi. În Marea de Răsărit îşi are sălaşul o pasăre care se numeşte Yidai. Plutind în văzduh şi trecând alene peste mări, pasărea obosi aşa că se alătură altor păsări ce zburau în stol. Ea zbură încet, dând din aripile ostenite şi nu îndrăznea să se aşeze în fruntea stolului dar nici să rămână în urma acestuia; când se hrănea, nu cuteza să ia prima îmbucătură şi se hrănea totdeauna cu resturile de mâncare. De aceea, nu era respinsă din stol şi nici hărţuită de alte creaturi, având astfel mari şanse să scape de neprevăzut. Un arbore drept va fi primul tăiat, iar o fântână cu apă dulce va fi prima secată. Tu îţi împodobeşti dinadins cu flori înţelepciunea ca să-i uimeşti pe nerozi, îţi cultivi spiritul ca să ieşi în evidenţă faţă de răufăcători, te mândreşti cu înzestrările tale ca şi cum ai străbătea lumea largă ţinând în braţe soarele şi luna, motiv pentru care n-ai să poţi scăpa de primejdii. L-am auzit mai demult pe Laozi spunând că: „Cel care se făleşte nu va avea succes răsunător, cel care-i încununat cu un nimb de biruinţă se va îneca de împăunare, iar cel care se culcă pe lauri va avea de pătimit.” Cine poate renunţa la merite, la faimă, şi să rămână acelaşi ca şi când era în rândul oamenilor obişnuiţi! Dao-ul curge în voie prin el, dar el nu se împăunează; îi merge vestea despre virtutea sa, dar el se fereşte de lauda de sine; cel care se leapădă de cinuri şi putere, nu lucrează pentru merite şi renume şi care rămâne un om simplu, de rând, le pare celorlalţi ca fiind aproape de nebunie. De aceea, el nu cere nimic de la alţii, şi atunci nimeni nu va cere nimic de la el. Un asemenea om desăvârşit nu caută faimă, de ce faima te-ar încânta într-atâta?

Confucius îi răspunse:

— Bine zici!

După aceea, îşi luă rămas bun de la prietenii săi, îşi părăsi discipolii şi o rupse la fugă în lunci întinse. Se îmbrăcă în strai din pânză groasă şi se hrăni cu fructe sălbatice. Când umblă printre fiare, fiarele nu o luau la goană cuprinse de spaimă; când umblă printre păsări, nici păsările nu se simţeau tulburate. Dacă nu le era scârbă nici fiarelor şi nici păsărilor, atunci cu atât mai puţin oamenilor!

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

（Sursa fotografiei: https://www.cfp.cn/)