ZHUANGZI - „Tratat filosofic al lui Zhuangzi” (Capitole exterioare- Capitolul XX - Copacul de munte) 1

Capitolul XX

Copacul de munte

1

În timp ce umbla pe un munte, Zhuangzi văzu un copac voinic ce-şi întinsese falnic crengile stufoase. Tot lângă copac s-a oprit şi un tăietor de lemne care însă nu dădea semne că ar avea de gând să-l taie. Când Zhuangzi îl întrebă de ce nu-şi punea în gând să-l taie, tăietorul de lemne zise:

— Nu-i de niciun folos. Zhuangzi zise:

— Nefiind folositor, acest copac îşi va trăi viaţa din plin.

Zhuangzi ieşi din munte şi a înnoptat în casa unui vechi prieten. Acesta încântat, îi porunci copilului de casă să taie o gâscă şi s-o gătească. Băiatul întrebă:

— O gâscă poate gâgâi, alta nu poate, pe care s-o tai?

— Taie-o pe cea care nu poate gâgâi, răspunse gazda. În următoarea zi, discipolii îl întrebară pe Zhuangzi:

— Copacul din munte pe care l-am văzut ieri îşi va trăi din plin viaţa din pricina lipsei de valoare, iar gâsca gazdei a fost tăiată astăzi tot din cauza lipsei de valoare. Dascăle, unde aţi prefera să vă aflaţi?

Răspunse Zhuangzi zâmbind:

— Mai degrabă aş fi oarecum cu valoare şi oarecum fără valoare. A fi oarecum cu valoare şi oarecum fără valoare pare a fi potrivit, dar de fapt nu. Căci asta nu te vei feri de nenorocire. Dacă eşti călare pe Dao şi virtute, vei rătăci în voie şi nu vei păţi nimic.

Fără să ai parte de elogii şi fără dojeni, apari şi dispari asemenea dragonului şi şarpelui, te schimbi odată cu scurgerea vremii fără a râvni la niciun lucru; te ridici şi cobori în perfectă armonie cu natura, rătăcind în împărăţia Dao-ului care-i străbunul celor zece mii de lucruri; fii stăpân al tuturor lucrurilor fără să fii stăpânit de niciun lucru. Cum ai mai putea da belea? Asta a fost calea urmată de Shennong şi de Împăratul Galben. Dar nu tot astfel e şi cu simţămintele tuturor făpturilor, cu deprinderile oamenilor. Unde-i unire e şi separare; unde-i desăvârşire e şi distrugere; unde-i probitate e şi înfrângere; unde-i cinste e şi mustrare; unde-i capacitate e şi subminare; unde-i neputinţă e şi neobrăzare. Cum poţi atunci dobândi cu siguranţă ceva? Jale mare! Discipolii mei, ţineţi minte că toate meritele trebuie atribuite marii naturi şi toate faptele trebuie să le săvârşiţi urmând poruncile firii!

2

Shinan Yiliao îi făcu o vizită principelui statului Lu, principele Lu arăta îngrijorat. Shinan Yiliao întrebă:

— De ce arătaţi, Măria Ta, îngrijorat? Principele din Lu zise:

— Am studiat căile regilor din trecut, am continuat cauza regretaţilor domnitori; am venerat duhurile şi zeii, i-am onorat pe înţelepţi, aplic cu zel în practică toate poruncile lor fără de răgaz, fără de nicio abatere; şi totuşi nu m-am putut izbăvi de nenorocire. De-aia mă îngrijorez.

Shinanzi zise:

— Calea Măriei Tale de a vă feri de nenorocire e cam superficială. Trăind în munţii cu păduri şi adăpostindu-se în peşteri, vulpile blănoase şi leoparzii bălţaţi sunt liniştiţi; ieşind în timpul nopţii şi stând în peşteri în timpul zilei, sunt destul de prudenţi; deşi strâmtoraţi de sete şi foame, prea arare se duc în depărtări să caute hrană pe malul fluviilor şi lacurilor, sunt deci bine aşezaţi. Chiar şi aşa, aceste animale nu pot evita nenorocirea de a fi prinse în cursă sau în laţ. Ce păcate au ele? Nenorocul le vine din cauza blănii sau a pieilor lor. Statul Lu nu-i tocmai blana şi pielea Măriei Tale? Sper că vă veţi lepăda de forma fizică, de această blană şi piele a Măriei Voastre, că vă veţi purifica mintea, veţi da uitării dorinţele şi veţi rătăci într-un pustiu, unde nu a călcat picior de om. În Nanyue există un judeţ numit stat Jiande. Oamenii de acolo trăiesc în simplitate şi cinste, manifestând puţine aşteptări egoiste şi dorinţe deşarte. Ei ştiu doar să are pământul fără a face stocuri; le place să întindă o mână de ajutor şi altora fără să ceară răsplată. Ei nu ştiu ce-i conform cu virtute, nici nu ştiu cum să facă potrivit normelor bunei cuviinţe. Acţionează fără ţintă, după pofta inimii şi cu toate acestea nu se abat niciun pas de la Calea Dao-ului cel Mare. Vii, trăiesc o stare de bucurie; morţi, vor fi îngropaţi. Sper, Măria Ta, că veţi renunţa la tron şi veţi părăsi lumea asta pământească, şi veţi acţiona mai apoi conform cu Dao.

Principele din Lu zise:

— Până la acel Dao e-o cale lungă şi periculoasă, cu stavile ridicate de fluvii şi munţi, n-am nici barcă nici trăsură, cum am să fac să ajung la el?

Shinanzi zise:

— Să nu fiţi arogant, încăpăţânat, şi-apoi veţi avea şi barca şi trăsura cu care să ajungeţi la Dao.

Principele din Lu zise:

— Până la Dao e-o cale atât de lungă, că nu-i chip ca omul să ajungă doar cu piciorul, şi-apoi ajuns acolo cu cine m-oi prinde vecin? N-am nici grâne, nici merinde, cum să pot ajunge acolo?

Shinanzi zise:

— Reduceţi cheltuielile şi nu ardeţi în patimi şi veţi avea destule de-ale gurii, chiar de nu aveţi nici bob de grâne. Treceţi fluviile, traversaţi mările şi după aceea veţi vedea capătul călătoriei Măriei Voastre. Cu cât înaintaţi mai mult, cu atât mai departe veţi ajunge. Şi imediat ce cei care vă petrec se vor înapoia la malul apei, Domnia Voastră veţi intra de îndată în îndepărtatul ţinut al Dao- ului. Cei care îi stăpânesc pe alţii au parte de îngrijorări. Iată de ce împăratul Yao n-a stăpânit pe nimeni şi nici n-a fost supus de alţii. Sper că vă puteţi descotorosi de necazuri şi îngrijorări, aşa că veţi rătăci în ţinuturi întinse şi pustii avându-l alături doar pe Dao. Să presupunem că un om trece o apă într-o barcă şi o altă barcă goală se loveşte din întâmplare de barca sa. În această situaţie, dacă omul şi-ar ieşi din fire nu ar avea nici un efect; dacă însă în cealaltă barcă există cineva, îl va avertiza înainte de coliziune pentru ca acela să schimbe direcţia bărcii sale. Dacă nu-l ascultă pentru prima dată, va striga din nou. Dacă nu-l ascultă nici a doua oară, il va avertiza pentru a treia oară. Dacă omul din cealaltă barcă nu-l ascultă nici a treia oară, abia atunci va da cale slobodă la un potop de blesteme. Omul nu se va manifesta iritat în primul caz, căci barca care-l loveşte e goală; omul se va arăta iritat, doar când barca care îl loveşte e ocupată. Atunci spune-mi, cine ar putea aduce vătămare omului care rătăceşte în lume cu sufletul liber şi gol!

Traducere: Xu Wende

În colaborare cu Sanda Man

（Sursa fotografiei: https://www.cfp.cn/)