Manufactura de espadrile din Qianmen

Pe strada Dashilan, hutongul Qianmen din Beijing, afacerile şi comerţul au îmbătrânit odată cu secolele. Aici se opreau negustorii veniţi din toate colţurile Chinei şi ale lumii, înainte de a intra în vechea piaţă Tian Anmen unde se aflau oficiile ministeriale imperiale, care eliberau aprobările pentru derularea comerţului.

Între magazinele de azi, cu tot felul de mărunţişuri chinezeşti pe care le găseşti pe toate meridianele Terrei, amestecate printre restaurante tradiţionale, continuă să funcţioneze manufacturi de mătăsuri, de pietre şi metale preţioase, de îmbrăcăminte la comandă. Între acestea, în partea de vest a străzii Dashilan, foarte aproape de primul cinematograf din Beijing, magazinul de încălţăminte Nèi Liánshēng/内联升 este o insulă de linişte şi culoare. De aici s-au încălţat membrii ultimei dinastii imaperiale Qing, apoi liderii chinezi ai secolului XX: Mao Zedong, Deng Xiaoping, Zhou Enlai etc.

Administratorii de azi ai magazinului muzeu-manufactură, deschis din zori şi până în seară, şapte zile pe săptămână, au păstrat în partea stângă de la intrare un spaţiu în care curioşii pot asista la confecţionarea manuală a espadrilelor de altă dată, specifice practicanţilor de arte marţiale. 

Dacă ai bani, poţi merge la restaurantele în care un meniu ajunge la câteva sute de yuani, însă nu despre acestea doresc să vorbesc. Strada este locul în care majoritatea chinezilor îşi potolesc foamea şi setea, motiv pentru care, pe stradă, găseşti bucătării ambulante. La lăsatul serii, marile intersecţii devin adevărate restaurante în aer liber. Oamenii vin, consumă şi pleacă într-un flux care ar face să se ruşineze orice restaurant sau chioşc de mâncare din România. Cu bani puţini mănânci bine, apoi pleci.

"Hotpot" este mâncarea preferată a chinezilor, asta însemnând că totul se prepară pe loc şi se consumă cât mai fierbinte. În serile lungi de vară, majoritatea restaurantelor amenajează pe trotuare şi oriunde există un spaţiu liber terase în care fluxul este continuu. În recipiente care seamănă cu mici samovare dotate cu cărbuni, este turnată în permanenţă apă, iar în apă sunt puse, după poftă, bucăţi de carne, verdeţuri, ouă şi condimente. Fireşte, uleiul de soia nu are cum să lipsească şi nici brânza tofu, un produs local care nu seamănă la gust cu nimic din ce ştim noi. Totul se scufundă câteva clipe în apa clocotită apoi, cu ajutorul beţigaşelor, se scoate şi se consumă fierbinte. 

Cusutul, lipitul, presatul, călcatul, calibratul, toate etapele se succed şi sunt repetate într-un ritm monoton, silenţios, încât te poţi lăsa furat de cântecul sforii de cânepă udă care parcurge drumul miilor de înţepături care asigură trăinicia tălpilor, formate din zece straturi de cânepă îmbrăcate în bumbac. O pereche bine făcută poate să ţină ani de zile şi nu este deloc puţin, dacă ai în vedere că poate fi folosită pe orice vreme şi în orice anotimp. Meseriaşii stabilimentului pot reproduce pe încălţămintea textilă picturi sau motive tradiţionale, de asemenea rezistente de asemenea la contactul cu apa.

La Nèi Liánshēng se produce şi pune în vânzare încălţăminte tradiţională, pentru copii, femei şi bărbaţi, dar şi pantofi purtaţi de concubinele de altă dată, cizme tradiţionale în stil mongol sau sandale specifice călugărilor budişti.

Una dintre legendele manufacturii Nèi Liánshēng îl are ca principal personaj pe iniţiatorul şi proprietarul Zhao Ting care a avut ambiţia de a realiza produse de cea mai bună calitate, indiferent de client. Originar din Tianjin, el a ajuns la Beijing unde a derulat mai multe afaceri în domeniul marochinăriei, până când, în anul 1853, după ce a acumultat suficienţi bani, şi-a deschis propriul atelier de încălţăminte.

Renumele încălţărilor sale a ajuns repede la curtea imperială, iar într-o zi un oficial de rang înalt, extrem de mulţumit de încălţări, i-a oferit lui Zhao Ting 1000 de liang de argint (un liang egal cu 50 de grame) pentru a-şi dezvolta afacerea. 

Aşa a juns să fie solicitat să producă încălţări pentru familia imperială. După o perioadă de gândire, a cerut ajutoarelor să muncească alături de el, ţinând cont de un lucru: "pentru a servi cu succes un ocupant al tronului, trebuie să gândiţi ca un ocupant al tronului". Aşa au apărut jiào fu xié/轿夫鞋, încălţările cu talpă foarte confortabilă, din material textil sau piele.

Deşi membrii familiei imperiale arareori mergeau pe jos, fiind transportaţi cu lectica, pentru aceştia erau produse încălţări cu talpă formată din 32 de straturi de cânepă, cu un număr de 81-100 de înţepături de ac pe centimetrul pătrat.

Zhao Ting spunea că pentru a face o încălţăminte care să nu se strice uşor, care să vină bine pe ambele picioare, care să nu genereze transpiraţie excesivă şi care să nu producă zgomot, este nevoie de ştiinţă şi pasiune. Altfel, clienţii vor arunca vorbe rele care se vor împrăştia ca praful purtat de vânt.

Legenda mai spune că o încălțăminte jiào fu xié asigură un mers plăcut şi silențios, aşa că, dea lungul veacurilor, nu au fost auzite vorbe rele despre marfa produsă în magazinul Nèi Liánshēng din hutongul Qianmen, aflat în apropierea Pieţei Tian Anmen.