DIALOG – Li Ming: Când e nevoie, chinezul şi românul se ajută reciproc

Cum este bucătăria românească şi cum v-aţi adaptat la stilul de a găti al românilor?

La început, când eram student nu eram obişnuit cu mâncărurile româneşti. Când intram la cantină, simţeam că era mai greu, că mirosea a altceva, mai ales caşcavalul, brânza. Dar cu timpul, sunt din ce în ce mai mult adaptat cu bucătăria românească şi când nu e ceva, ţi-e dor de ele. De exemplu, sarmalele, ciorba, ciorba de burtă, de vită, sunt foarte multe elemente care îţi plac şi de câte ori de duci acolo vrei să mănânci şi dacă nu ai, ţi-e dor de ele.

De fapt, vroiam să vă întreb dacă aveţi un preparat culinar românesc care vă lipseşte, acum, în China?

Micii şi sarmalele, mai ales de la prietenii sau restaurantele unde asemenea lucruri sunt foarte bine pregătite îţi fac poftă. Vinurile, de exemplu. Vinurile româneşti sunt foarte bune. Aşa că eu sunt şi un promotor foarte activ pentru ca firmele din România să exporte cât mai multe vinuri în China. Că e lipsă şi e nevoie.

Domnule Li Ming, care sunt elementele culturale care apropie poporul român de cel chinez?

Cele două popoare, deşi aflate la distanţe geografice foarte mari, vreo 10.000 de km, foarte multe concepţii despre viaţă, despre relaţiile interumane şi foarte multe datini şi obiceiuri sunt la fel. Cu cât stai mai mult în România, cu atât impresia şi concluzia este mai puternică. De exemplu, în relaţiile cu prietenii români. Dacă oferi o mâncare într-o cutie, când o primeşti înapoi, vine cu mâncare, nu goală. Şi am întrebat o dată – de ce nu-mi dai cutia din plastic goală, de ce cu lucruri? Zice că nu e frumos. Mai sunt şi alte obiceiuri care ne apropie foarte mult. La fel şi în relaţiile cu prietenii sunt foarte multe obiceiuri care ne apropie. Un alt element este că pe Facebook au apărut foarte mult timp similitudini din culturi care leagă cele două popoare. De exemplu, Muzeul de Istorie de la Piatra Neamţ, Cucuteni, un cercetător, nu ştiu, chinez sau român a pus două poze cu obiecte de ceramică din Cucuteni şi dinastia Shang din China, dar desenele foarte similare, asemănătoare, nu faci deosebirea care este din România şi care este din China. Aşa că, încă de atunci există nişte puncte comune care ne leagă. Mai este şi altceva. Acum se vorbeşte tot mai mult şi se lucrează la iniţiativa guvernului chinez de a construi "O centură, un drum". Din cercetările făcute de istorici a ieşit la iveală că, pe vremuri, cândva, România a fost în Drumul Mătăsii, de la Constanţa până la Satu-Mare. Aşa că, se poate spune că, demult, cândva, cele două popoare s-au întâlnit şi au convieţuit foarte bine şi au rămas nişte obiceiuri foarte comune. Poporul român şi poporul chinez sunt două popoare care se iubesc reciproc, se simpatizează reciproc şi se ajută reciproc şi sper ca în viitor, aceste legături, această prietenie, aceste sentimente prieteneşti să caracterizeze în continuare relaţiile dintre cele două popoare.

Şi la final, vă rog să ne spuneţi ce-i doriţi României …!

Eu spun mereu un lucru la toate interviurile şi la toţi românii – Sper ca România să se dezvolte aşa cum a spus Eminescu, România mare, mare viitor. Cu toate problemele şi dificultăţile care există în România, sunt convins că românul o să le depăşească şi să atingă scopurile pe care le are, ca ţară, ca naţiune, ori ca om. Sper ca România să fie dezvoltată, bogată, puternică, independentă şi demnă. Şi asta este dorinţa sinceră pe care o port faţă de România, ca România să meargă împreună cu China spre vârfurile tot mai înalte, ca oamenii să trăiască la fel, să lucreze la fel şi să fie fericiţi în măsură egală.

Vă mulţumim pentru acest dialog, vă mulţumim pentru că iubiţi România şi vă mai aşteptăm îm emisiunea noastră!

Vă mulţumesc pentru invitaţie şi cu multă plăcere o să mai vin să purtăm acest dialog sau, cum se spune în limba română, la taifas.

Nina F. Gherman

Radio China Internaţional – secţia română

Beijing, 15 martie 2017