Zhoushan, o insulă frumoasă în Marea Chinei de Est
O zonă pitorească, plină de farmec, cu peisaje de o frumusețe uimitoare, un loc în care muntele se îmbină armonios cu nemărginirea mării, creând tablouri de poveste. Aceasta este Insula Zhoushan din Marea Chinei de Est, unde am ajuns, vineri după-amiază, alături de colegi străini și chinezi, grație unui proiect al Radio China Internațional. Insula este numită acum "depozitul de pește" și "capitala fructelor de mare" din Marea Chinei de Est, având o dezvoltare vertiginoasă în ultimii ani și fiind răsfățată an de an de tot mai mulți turiști.
Am descoperit o minune de insulă, cu un colorit aproape ireal, o zonă plină de verdeață, cu un aer proaspăt mirosind a flori și marea nesfârșită care îți vorbește la fiecare pas, aducând cu ea poveștile de viață ale pescarilor. Tang Yaoguo este unul dintre ei. L-am cunoscut în prima zi a călătoriei pe insulă. Mi-a spus că a început să iasă pe mare de când avea 19 ani. "Atunci, viața mea era simplă. Plecam dimineața devreme de-acasă și mă întorceam după-amiaza, apoi alegeam peștele cel mai bun și îl duceam la piață, să-l vând. Viața nu era ușoară, dar era foarte simplă, fiecare zi era la fel. Însă m-am adaptat. Marea te călește, te face să fii drept și cinstit." L-am întrebat apoi care sunt amintirile lui cele mai frumoase de pe mare. "Cele mai frumoase amintiri sunt acelea în care ieșeam cu prietenii la pescuit în largul mării și cum ne ajutam atunci când aveam obstacole de depășit. Înainte să ieșim pe mare, ascultam buletinul meteorologic. Și într-o zi, meteorologii au spus că vântul va începe să bată la prânz, dar nu a fost așa, a bătut imediat ce am ieșit la pescuit. A fost un moment greu", își amintește Tang Yaoguo.Dar era fericit că putea să-și întrețină familia. S-a luptat cu marea până la 43 de ani, apoi a renunțat. Politicile autorităților locale și ale guvernului central chinez, l-au ajutat să-și deschidă un hotel cu restaurant pe insulă, în mai 2010. El povestește că Expoziția Mondială de Turism de la Shanghai a ajutat mult zona prin promovarea acesteia. De atunci, turiștii vin tot mai mulți pe Insula Zhoushan.
Turismul a înflorit, iar veniturile locuitorilor au început să crească. Soția lui, Qiu Yanping ne-a răsfățat la cină cu 13 feluri de mâncare, dintre care trei feluri de pește, printre care și Micul Dragon, o specie care se găsește doar în această zonă."Peștele din Zhoushan este foarte proaspăt. De aceea, poate fi gătit numai la aburi sau fiert puțin, apoi preparat cu puțin sos de soia", îmi spune ea. Îi povestesc că am citit, înainte să ajung pe insulă, că peștele în Zhoushan are gustul cel mai bun din China. "Da, pentru că peștele trăiește în adâncime și nu este departe de coasta mării, dar trăiește în adâncime". O întreb pe Qiu Yanping cum a fost viața ei înainte să deschisă faimosul hotel cu restaurant. "Soțul meu era pescar și eu îl așteptam să vină de pe mare cu peștele, ca să merg cu el la vânzare. Munceam foarte mult, de dimineață până seara. Chiar la începutul căsătoriei, eram tânără, mergeam și eu cu el pe mare. Atunci, fiecare barcă avea trei locuri. Ieșeam cu soțul meu, el pescuia și eu conduceam barca. Acum mi-e teamă de moarte de mare și nu mai vreau să ies deloc. Dar greutățile vieții sunt mult mai puține, de când avem hotelul. Avem 25 de camere. În iulie și august, avem zilnic câte 50-60 de turiști pe zi."
După masa copioasă, am vizitat puțin cochetul lor local. Câteva tablouri mi-au atras atenția în mod special, prin nuanțele de culori folosite și prin temele abordate. "În a doua jumătate a anului nu prea sunt mulți turiști, așa că trebuie să fac ceva. Și am început să pictez scene din viața pescarilor pe mare, în culori acrilice. E o tehnică specifică zonei, îmi spune Tang Yaoguo. Și de la barca simplă de altădată, astăzi, Insula Zhoushan poate fi explorată și cu yachtul. Clubul de Yachturi Alpha, pe care l-am vizitat în prima zi a călătoriei pe insulă, pune la dispoziția doritorilor yachturi de proveniență chineză, dar și aduse din străinătate. Închiriatul unei astfel de ambarcațiuni costă 6.000 de yuani (aproximativ 1.000 de dolari) pe zi, indiferent câte persoane sunt la bord. Și există doritori, iar inițiativa clubului este privată.
(Nina F. Gherman, Traducere și fotografii Li Xin)