În munţii Emei trăiau în vremurile de demult, două şerpoaice, una albă şi cealaltă verde. Atrase de viaţa din lumea pământenilor, jivinele s-au transformat în două fete frumoase şi şi-au luat numele Bai Suzhen şi Xiao Qing şi au coborât în Hangzhou, pe malul Lacului de Vest.
Tot inspectând curioase viaţa oameilor au ajuns pe podul Duanqiao, când a început să plouă. S-au adăpostit sub un copac, când a apărut un tânăr cu o umbrelă. Băiatul, pe nume Xu Xian, văzând fetele adăpostite sub salcie, le-a oferit umbrela. Ba mai mult, a plătit pentru o barcă, să le ducă acasă. Mulţumindu-i, Bai Suzhen l-a rugat să vină a doua zi la ea acasă, să-i poată înapoia umbrela.
A doua zi, tânărul s-a înfăţişat la casa lui Bai, de pe malul Lacului de Vest. Tot povestind, Bai a aflat că Xu a rămas de mic orfan de ambii părinţi şi că locuia la sora lui, care avea o farmacie. Bai s-a îndrăgostit de Xu şi s-a măritat cu el. După nuntă, cei doi şi-au deschis propria farmacie, iar clienţii au început să le treacă pragul, pentru că Bai se pricepea de minune să prepare leacuri.
În templul Jinshan din Zhenjiang, trăia un călugăr budist pe nume Fa Hai care şi-a dat seama imediat că Bai Suzhen era o şerpoaică vrăjitoare, periculoasă din punctul lui de vedere, aşa că a încercat să-l convingă pe Xu să se despartă de ea.
Într-o zi, Fa Hai a venit la Xu Xian acasă şi i-a spus direct că nevasta lui e o şerpoaică. Xu n-a vrut să-l creadă, aşa că Fa Hai i-a propus ca în 5 Mai, zi de sărbătoare, să-i ofere soţiei câteva pahare de vin cu sulfat de arsen, aşa va putea vedea adevărata înfăţişarea a femeii.
Pe 5 Mai, după tradiţie, toate familiile beau vin cu sulfat de arsen, însă şerpii fermecaţi nu pot suporta această băutură. Xiao Qing a propus să se retragă amândouă în munţi, dar Bai nu a putut renunţa la soţul ei. De teamă că Xu le va bănui, au fost nevoite să se prefacă bolnave.
Xu, deşi nu credea în spusele lui Fa Hai, i-a oferit soţiei un pahar de vin cu sulfat de arsen, aşa cum era obiceiul. Bai n-a putut să-l refuze. După ce a băut, a început să se simtă foarte rău şi nu se mai putea ţine pe picioare. Xu a ajutat-o să se culce şi a plecat apoi la bucătărie să-i facă o supă pentru a-şi reveni. Când a venit cu supa, a găsit în pat un şarpe alb uriaş. De groază, lui Xu i-a cedat inima.
După ce s-a trezit, Bai Suzhen şi-a dat seama că soţul ei a murit din cauză că a văzut-o aşa şi a cuprins-o disperarea. Şi-a lăsat soţul în grija lui Xiao Qing şi a plecat în Munţii Sfinţi să fure ciuperca Lingzhi, singura care-i putea reda viaţa soţului ei.
Nu i-a fost uşor să urce pe munte pentru că era însărcinată în şapte luni. Ajunsă acolo, a fost descoperită de străjerii care păzeau ciupercile şi a avut loc o luptă crâncenă. În cele din urmă, Nanjixiaweng, zeul muntelui, mişcat de dragostea şi spiritul de sacrificiu dovedit de Bai, i-a dat ciupercile pentru a-şi salva soţul.
Xu Xian a reînviat şi ca să-l lecuiască de spaimă, Bai a atârnat pe grindă o eşarfă albă lungă ca un şarpe şi l-a chemat pe Xu să vadă ce l-a speriat de fapt. Lui Xu i-a trecut bănuiala şi cei doi soţi s-au împăcat.
Călugărul nu s-a lăsat bătut, iar când Xu Xian s-a dus la templul Jinshan, Fa nu l-a mai lăsat să plece. Bai Suzhen a venit cu Xiao Qing la templu, să-şi ia soţul acasă. În lupta cu Fa Hai, Bai a fost învinsă.
Cu ajutorul unui călugăr tânăr, Xu Xian a fugit din templu şi şi-a găsit soţia lângă podul Duanqiao. Bai Suzhen a recunoscut că este o şerpoaică transformată, însă Xu Xian, iubindu-o foarte mult, s-a jurat că indiferent ce era în realitate, va trăi cu ea până la adânci bătrâneţe.
Cei doi s-au întors acasă. Peste puţin timp, Bai Suzhen a născut un băiat, iar când acesta a împlinit un an, a reapărut şi Fa Hai. Cu toate că l-au implorat, Fa Hai a chemat oastea din cer să o aresteze pe Bai şi a închis-o sub pagoda Leifeng, de pe malul Lacului de Vest.
Xiao Qing a fugit în munţii Emei unde s-a antrenat din greu, învăţând să se lupte. S-a întors acasă, l-a învins pe Fa Hai şi a eliberat-o pe Bai Suzhen.