În istoria militară a Chinei, a fost un civil sub comanda căruia trupele unui stat au obţinut victoria în războiul de rezistenţă împotriva agresiunii străine. Acesta se numea Cao Gui.
În Perioada Statelor Combatante, bazându-se pe armata sa puternică, regele Huangong din Qi a hotărât în anul 684 î.e.n. să invadeze statul Lu. Regele Zhuang din statul Lu a decis să lupte pe viaţă şi pe moarte cu Qi, deşi avea o armată mult mai mică.
Agresiunea statului Qi a provocat o mare indignare în rândul populaţiei din Lu. Cao Gui, un om simplu, a decis să-i ceară regelui permisiunea de a participa la război. Un prieten al lui i-a spus: „De treburile statului se ocupă cei de sus. De ce vrei să te amesteci?”
Cao Gui i-a răspuns: „Nu întotdeauna demnitarii au soluţiile cele mai bune. Ţara este în primejdie, cum putem rămâne indiferenţi?”
Cao Gui a venit la palat şi a cerut să fie primit de rege.
Când a ajuns în faţa regelui Zhuang, el i-a cerut permisiunea de a participa la luptă şi i-a pus regelui următoarea întrebare: „Suntem mai slabi decât statul Qi, spuneţi-mi ce puteţi face ca să opuneţi rezistenţă invaziei trupelor inamice?”
Regele Zhuang a răspuns: „Când am ce mânca şi cu ce mă îmbrăca, împart mereu cu alţii această bucurie. Cred că în caz de nevoie şi alţii mă vor ajuta.”
Cao Gui a spus decepţionat: „Prea puţini au beneficiat de acest ajutor minor. Norodul nu vă va sprijini pentru aceasta.”
Regele Zhuang a spus: „Sunt tare cuvios la rugăciuni.”
Cao Gui a râs: „E prea puţin. Divinitatea nu poate să vă ajute de această dată.”
Regele s-a gândit puţin şi a continuat: „Când am avut procese de judecat, nu pot afirma că în toate situaţiile judecata mea a fost înţeleaptă, dar am încercat de fiecare dată să le judec raţional şi nepărtinitor.”
Cao Hui a dat din cap: „Aţi făcut foarte bine. Cred că din acest motiv puteţi purta războiul cu Qi.”
Cao Gui i-a cerut apoi regelui să-i dea voie să meargă şi el la luptă. Văzându-l om cu scaun la cap, l-a acceptat şi a plecat împreună cu el cu acelaşi car de război.
În China antică, atunci când două armate se angajau în bătălii, de regulă, se desfăşurau mai întâi poziţiile fiecăreia. Apoi, partea A bătea toba, în semn de provocare. Dacă partea B nu răspundea, partea A urma să lanseze atacul, abia după ce bătea toba pentru a treia oară. La Changshao
435
中国百科
(astăzi partea de nord-est a oraşului Laiwu, provincia Shandong), pentru că armata statului Qi era mai puternică, şi-a desfăşurat prima poziţia şi a început să bată toba. Regele Zhuang a vrut să dea ordinul, pentru a răspunde la provocare. Cao Gui l-a oprit spunându-i: „Nu vă grăbiţi, încă nu este momentul.”
Şi când armata statului Qi a bătut a doua oară toba, Cao Gui i-a spus regelui să stea liniştit. Văzând aroganţa inamicilor, ofiţerii şi ostaşii statului Lu vroiau să atace. Dar fără ordinul comandantului, nu puteau face acest lucru.
Văzând că armata inamică nu răspunde la provocare, comandantul armatei statului Qi a dat ordin să se bată pentru a treia oară toba. Crezând că armata statului Lu era speriată, oştenii statului Qi au pornit atacul.
În acest moment, Cao Gui i-a spus regelui statului Lu: „Acum este timpul să contraatacăm!”
Apoi, armata statului Lu a început să bată toba şi s-a năpustit ca un leu asupra inamicilor. Surprinsă de atacul adversarilor, oastea statului Qi a fost înfrântă şi a început să fugă mâncând pământul.
Văzând că ostaşii fug care-ncotro, regele Zhuang a vrut să dea ordin să fie urmăriţi. Cao Gui l-a oprit: „Nu vă grăbiţi!” şi a examinat cu atenţie urmele lăsate de carele de război ale trupelor inamice. După ce şi-a dat seama unde fugeau soldaţii din tabăra inamică, i-a spus regelui: „Maiestatea voastră, acum puteţi da ordinul de urmărire.”
Şi ostaşii statului Lu au continuat să atace trupele inamice şi să le urmărească până când acestea au fost izgonite în afara graniţelor.
Armata statului Lu a ieşit învingătoare. Regele Zhuang al statului Lu i-a mulţumit lui Cao şi după ce s-a întors în palat l-a întrebat pe acesta: „De ce nu mi-aţi dat voie să lansez atacul chiar la început?”
Cao Gui i-a răspuns: „În război, moralul ostaşilor este foarte important. Când inamicii băteau prima oară toba, moralul lor era foarte ridicat. Când băteau pentru a doua oară, moralul le-a scăzut puţin. Iar când au bătut a treia oară toba, moralul lor era la minimum. În acel moment, ostaşii noştri abia aşteptau să batem toba, pentru a începe atacul şi moralul lor este foarte ridicat. În felul acesta n-aveau cum să nu învingă.”
Regele Zhuang l-a mai întrebat pe Cao Gui de ce n-a vrut să continue atacul atunci când inamicii fugeau. El i-a răspuns: „Qi este un stat mare şi are o armată puternică. Trebuia să fim atenţi dacă nu cumva trupele inamice au vrut să ne păcălească cu falsa înfrângere şi să creeze o ambuscadă în drumul de retragere. Când am văzut că drapelele lor se clătinau în toate direcţiile şi că urmele lăsate de carele de război erau dezordonate, am fost convins că trupele lor nu mai erau în formă şi atunci v-am rugat să daţi ordinul de urmărire şi atac.”
Regele Zhuang din statul Lu s-a lămurit cu totul.