În Perioada Statelor Combatante din istoria Chinei, după aplicarea reformei, puterea statului Qin a crescut. Cu regele Zhao la cârma ţării, Qin a devenit cel mai puternic din cele mai mari şapte state de pe teritoriul Chinei. Bătălia de la Changping a fost cea mai importantă pentru Qin, înaintea unificării Chinei.
Statele Han, Wei, Yan şi Zhao se învecinau cu Qin. Ca să facă faţă expansiunii acestuia din urmă, între cele patru a fost încheiată o alianţă relativă. Statul Zhao era cel mai puternic, iar Wei cel mai slab. În anul 268 î.e.n., Qin a atacat statul Wei şi după mai multe bătălii l-a anexat. Apoi, a pornit războiul împotriva statului Han. De teamă, regele acestuia a trimis un sol în statul Qin pentru a încheia pacea, promiţând că-i va ceda ţinutul Shangdang. Dar prefectul ţinutului, Feng Ting, s-a împotrivit acestei decizii. Pentru ca statele Han şi Zhao să se unească în faţa invaziei statului Qin, el a oferit din proprie iniţiativă ţinutul Shangdang statului Zhao.
Regele statului Zhao a inclus, fără să se gândească la posibilele consecinţe, ţinutul Shangdang pe harta propriei ţări. Supărat foc, regele statului Qin a dat ordin generalului Wang Qian să atace ţinutul Shangdang. Trupele de-aici nu au putut rezista şi s-au retras în ţinutul Changping (astăzi partea de nord-vest a ţinutului Gaoping, provincia Shanxi). Aflând de invazia trupelor statului Qin, grosul armatei statului Zhao a venit în Changping, încercând să redobândească ţinutul Shangdang.
Sub comanda generalului Lian Po, trupele statului Zhao au lansat mai multe ofensive asupra armatei inamice, dar fără să obţină rezultate. Trăgând învăţăminte din eşecurile suferite, Lian Po şi-a schimbat strategia şi armata condusă de el a trecut de la ofensivă la defensivă. Bazându-se pe condiţiile geografice optime şi barierele solide ridicate, armata statului Zhao a reuşit să oprească înaintarea armatei statului Qin.
Pentru a ieşi din impas, Qin a recurs la tactica dezbinării. Solii acestuia au mers la Handan, capitala statului Zhao, unde au cumpărat cu bani grei nişte dregători influenţi. Ei au răspândit zvonul potrivit căruia Lian Po nu lansează atacuri din cauză că vrea să capituleze şi că armata statului Qin se teme foarte mult de generalul Zhao Kuo. Regele statului Zhao a dat crezare zvonului şi l-a trimis pe Zhao Kuo pe front să preia comanda de la Lian Po.
Acesta cunoştea foarte bine teoria războiului, dar n-avea experienţă practică. După ce a ajuns la Changping, a hotărât să anuleze strategia defensivă şi să pregătească bătălia decisivă, în speranţa că va recuceri imediat ţinutul Shangdang.
Văzând că tactica dezbinării a dat roade, regele statului Qin a poruncit cunoscutului general Bai Qi să preia, în secret, comanda armatei de la Wang Jian.
În faţa generalului Zhao Kuo, care subaprecia puterea armatei inamice, Bai Qi a hotărât să adopte tactica de retragere activă şi de atacare a inamicului prin ambuscadă şi şi-a desfăşurat trupele conform unui plan bine gândit.
În anul 260 î.e.n., armata statului Zhao condusă de Zhao Kuo a lansat o ofensivă de mare amploare. După primele confruntări, armata statului Qin cu misiunea de a păcăli inamicul a început să se retragă, creând astfel falsa impresie că nu poate să-i ţină piept. Fără să verifice situaţia, Zhao Kuo a dat ordin să fie urmărită şi atacată. Când trupele statului Zhao au intrat în zona prevăzută de armata statului Qin, au întâmpinat o rezistenţă dârză din partea grosului armatei statului Qin. Zhao Kuo a vrut să se retragă, dar a fost prea târziu. Trupele statului Qin ascunse pe cele două flancuri au trecut imediat la ofensivă, au blocat drumul de retragere al trupelor inamice şi le-au încercuit.
Disperat, Zhao Kuo a încercat să iasă cu forţa, dar a fost ucis de arcaşii inamici. Trupele statului Zhao, rămase fără comandant, au depus armele. Armata statului Qin a obţinut, în cele din urmă, o victorie strălucită în această bătălie cruntă şi înverşunată.
Lupta de la Changping este consemnată în analele militare ca un exemplu de atac prin încercuire de mare amploare din istoria Chinei.