Sun Bin, marele strateg militar

Sun Bin a fost un cunoscut comandant de armată din Perioada Statelor Combatante (475 î.e.n.-221 î.e.n.). El şi Pang Juan au învăţat de la acelaşi profesor teorii militare şi, după terminarea studiilor, amândoi au slujit statul Wei. Văzând că propriul lui coleg era mai talentat decât el, Pang Juan a pus la cale o intrigă, în urma căreia picioarele lui Sun Bin au fost retezate de la genunchi în jos de către regele statului Wei. Mai târziu, generalul de armată Tian Ji din statul Qi l-a eliberat şi l-a adus pe furiş pe Sun Bin în statul lui. În secolul al IV-lea î.e.n., statul Wei a fost primul care a trecut la reforma politică şi militară. Devenind tot mai puternic, Wei a anexat unul după altul câteva state vecine mai mici. În acea vreme, la fel de puternice ca Wei erau şi statele Qi şi Qin, unul la est, celălalt la vest de Wei. Printre statele mici care se învecinau cu Wei, era şi statul Zhao.

În anul 368 î.e.n., cu sprijinul statului Qi, Zhao a pornit un război împotriva unui stat dependent de Wei. Regele statului Wei l-a trimis pe Pang Juan să atace, în fruntea unei armate de 100 de mii de soldaţi, capitala statului Zhao, Handan. Zhao a fost nevoit să ceară ajutor de la Qi.

În curtea imperială din Qi se purtau discuţii controversate. Demnitarul Zou Ji era de părere că implicarea în război va consuma puterea statului, iar demnitarul Duan Ganlun susţinea că dacă Wei va înfrânge statul Zhao, va deveni şi mai puternic şi va fi o ameninţare pentru Qi. Deci, este necesar ca Zhao să fie ajutat.

Împăratul Qi, Wei Wang a fost de acord cu părerea lui Duan Ganlun şi a hotărât ca o armată cu un efectiv de 80000 de ostaşi, cu Tian Ji comandant-şef şi Sun Bin şef al statului major, să intre în luptă alături de Zhao. Analizând situaţia, Sun Bin a subliniat că armata statului Wei era foarte puternică. Bătălia purtată direct cu aceasta ar putea aduce pierderi uriaşe. Grosul armatei statului Wei este la luptă şi apărarea capitalei acestuia trebuia să fie slabă. În acest caz, dacă se lansează atacuri asupra capitalei statului Wei, trupele acestuia vor fi nevoite să se întoarcă de pe câmpul de bătălie în capitală şi în felul acesta va fi eliminată primejdia pentru Zhao.

Astfel, Sun Bin a decis să creeze inamicului falsa impresie că forţele statului Qi sunt slabe. A trimis, dinadins, efective militare să atace oraşul de importanţă strategică al inamicilor, Pingling. Rezultatul era de aşteptat. Acestea au suferit un eşec dezastruos. Generalul de armată Pang Juan din Wei a crezut că armata statului Qi este foarte slabă şi a intensificat fără nici o grijă atacul asupra statului Zhao, nici nu s-a gândit că armata Qi ar putea ataca Daliang, capitala statului său.

În acelaşi timp, trupele de elită conduse personal de Sun Bin s-au repezit spre Daliang. Aflând această veste, armata condusă de Pang Juan s-a retras degrabă şi a luat calea capitalei. Obosită de drumul lung şi căzând, mai târziu, în capcana întinsă de Sun Bin, armata statului Wei a suferit o înfrângere catastrofală.

Armata statului Qi, ferindu-se de o ofensivă puternică şi atacând forţele inamice obosite, nu numai că a salvat statul Zhao, dar a şi slăbit puterea statului Wei. Această tactică din istoria militară chineză a lăsat posterităţii o experienţă remarcabilă.

Odată, într-o discuţie cu Sun Bin despre tactica militară, regele l-a întrebat: „Să presupunem că se întâlnesc două armate şi amândouă au poziţii solide. Dacă nici una nu îndrăzneşte să lanseze atacul, ce poţi face?”

Sun Bin a răspuns: „Aş alege un comandant brav şi cu experienţă să testeze apărarea inamicului cu o trupă mică de acţiune rapidă. În luptă, el trebuie să se lase bătut, să nu câştige în nici un caz, pentru a induce inamicii în eroare. În acelaşi timp, aş trimite nişte trupe de elită să se ascundă pe flancurile armatei inamice şi să pornească atacuri când duşmanul este tulburat. Aş câştiga sigur bătălia.”