Această poveste se desfăşoară în secolul al V-lea î.e.n. Regele îl numi pe Ximen Bao, un om inteligent şi cinstit, prefect al ţinutului Yedi. Informându-se de la bătrânii din regiune cum este viaţa populaţiei locale, Ximen află un lucru ciudat. În acest ţinut se practica un obicei: în fiecare an,
o tânără fată trebuia încredinţată ca soţie lui Hebo, zeul Fluviului Galben, altfel acesta provoca inundaţii. Slujbaşii locali şi o vrăjitoare asigurau cu zel împlinirea acestui ritual căci, în cinstea acestei căsătorii anuale, ei percepeau taxe exorbitante. Bătrâna vrăjitoare se ocupa chiar ea de alegerea noii
mirese ce urma a fi sacrificată zeului Fluviului Galben. Când vedea o fată frumoasă provenită dintr-o familie sărmană, bătrâna anunţa autorităţile şi copila era imediat adusă cu forţa. În ziua căsătoriei, fetei i se cerea să se aşeze pe un aşternut de bambus şi pe urmă era aruncată în apa rece. Pe malul fluviului, vrăjitoarea săvârşea atunci un fel de ceremonie ritualică şi spunea poporului că Hebo este mulţumit de noua soţie.
După ce a aflat toate informaţiile, fără să spună nimănui nimic, Ximen Bao s-a gândit să găsească o rezolvare prin care să împiedice acest sacrificiu inutil.
În ziua căsătoriei rituale anuale cu Hebo, Ximen Bao s-a dus pe malul fluviului cu soldaţii săi. La scurt timp, toată protipendada oraşului se grăbi către fluviu ca s-o vadă pe fata aleasă drept sacrificiu. Era acolo şi bătrâna vrăjitoare. Atunci, Ximen Bao ordonă:
- Aduceţi-mi viitoarea mireasă, vreau să văd dacă e sau nu frumoasă! Când fata ajunse în faţa lui, el îi aruncă o privire şi spuse:
- Nu. Fata asta nu e destul de frumoasă pentru a fi soţia lui Hebo. Trebuie să găsim alta şi mai chipeşă. Dar cum astăzi este chiar ziua căsătoriei, trebuie să-i cerem vrăjitoarei să intre în fluviu ca să-l anunţe pe Hebo că mâine îi vom oferi o fată mult mai frumoasă.
Şi ordonă soldaţilor s-o arunce pe vrăjitoare în apă. Mai târziu, el adăugă:
- Ce lentă e vrăjitoarea asta. Trebuie să trimitem pe cineva s-o ajute să se grăbească puţin!
Şi puse să fie azvârlită în fluviu şi asistenta vrăjitoarei. Toată lumea fu uimită văzându-l pe Ximen Bao cu un aer respectuos, aplecându-se spre oglinda apei ca şi cum l-ar asculta pe Hebo. Acesta îi privi pe nobilii oraşului şi pe funcţionarii care organizau aşa-zisa căsătorie şi le zise:
- Ce mulţumit este Hebo! El i-a primit pe trimişii noştri cu ospitalitate şi nu doreşte să-i lase să revină prea repede. Cred că ar fi bine să-i mai trimitem pe cineva să-l grăbească.
De frică să nu fie aruncaţi în apă, nobilii şi funcţionarii au îngenuncheat şi au cerut îndurare.
În acel moment, Ximen Bao anunţă cu voce tare:
- Căsătoria lui Hebo nu este nimic altceva decât o glumă sinistră. Pe viitor, cel care va relua acest obicei va fi imediat aruncat în apă. El va merge să-l vadă pe însuşi zeul.
De atunci, acest sacrificiu nu s-a mai practicat niciodată. Dotat cu inteligenţă şi simţ al responsabilităţii, Ximen Bao a condus apoi cu multă înţelepciune ţinutul Yedi.