În perioada dinastiei Han de Est, la Luoyang, capitala de atunci a Chinei şi în împrejurimile acesteia aveau loc, adeseori, cutremure de pământ. Consemnările istorice arată că, în decursul a peste 50 de ani, în perioada 89 e.n.-140 e.n., au avut loc în această regiune numai puţin de 33 de mişcări seismice. Două mari cutremure produse în anul 119 e.n. au afectat peste zece ţinuturi, provocând mari pierderi umane şi materiale. Oamenii se temeau cumplit de asemenea fenomene. Împăratul credea, însă, că zeii s-au supărat pe oameni. Prin urmare, a dat ordin să fie majorate taxele şi impozitele plătite de populaţie, iar fondurile strânse să fie folosite pentru intensificarea activităţilor superstiţioase, ca să potolească mânia zeilor.
Un om de ştiinţă din acea vreme, pe nume Zhang Heng, care făcuse studii aprofundate în domeniile astronomiei, calendarului şi matematicii, nu credea în propaganda superstiţioasă a curţii imperiale. După părerea sa, cutremurul de pământ era un fenomen natural, pe care oamenii nu-l puteau explica încă. În acest context, el şi-a intensificat cercetările în domeniul seismologic.
Zhang Heng a observat şi a înregistrat cu minuţiozitate fiecare mişcare seismică şi apoi analiza cu metode ştiinţifice cauza producerii acesteia. După repetate experienţe, care au durat mai mulţi ani, a reuşit în final să realizeze, în anul 132 e.n., primul aparat de monitorizare a cutremurelor din China şi din lume, pe care l-a numit „aparatul de mişcare a pământului”.
A fost turnat din bronz sub forma unui vas rotund de băuturi, având diametrul de aproape un metru. În centrul aparatului există un tub gros de bronz, iar de jur-împrejur sunt prevăzute opt tije subţiri tot de bronz legate de capetele a opt dragoni turnaţi pe vas. Cele opt capete sunt puţin înălţate şi orientate spre cele opt direcţii: est, vest, nord, sud, nord-est, sud-est, nord-vest şi sud-vest. Fiecare dragon ţine în gură câte o bilă de bronz. Iar sub fiecare cap de dragon este aşezată câte o broască de bronz cu capul în sus şi gura deschisă, fiind gata să primească bila din gura dragonului. Fiecare pereche broască-dragon este foarte interesant poziţionată, lăsându-ţi impresia că se joacă. Când descriau înfăţişarea aparatului de mişcare a pământului, oamenii foloseau expresia „jocul broaştei cu dragonul". Potrivit proiectului lui Zhang Heng, când avea loc un cutremur, tija de bronz a aparatului se înclina, indicând direcţia în care s-a produs acesta. Sub acţiunea tijei, capul dragonului îşi deschidea gura, bila de bronz căzând chiar în gura broaştei, producând un sunet cristalin. Auzindu-l, oamenii ştiau direcţia în care a avut loc cutremurul. Şi puteau trece imediat la acţiunile de salvare.
În anul următor, adică în 133 e.n., acest aparat a anunţat cu exactitate cutremurul din Luoyang. Iar în următorii patru ani, au avut loc în regiunea Luoyang trei cutremure de pământ, care au fost sesizate fără greş de aparatul de mişcare a pământului. Într-o zi din luna februarie a anului 138 e.n., Zhang Heng a văzut că gura dragonului orientată către vest s-a deschis şi bila de bronz a căzut în gura broaştei de dedesubt.
Dar oamenii n-au simţit nici un fel de mişcări ale pământului. În această situaţie, unii savanţi care păreau neîncrezători în performanţele aparatului, au spus că acesta nu este precis şi că poate măsura doar cutremurele de la mică distanţă. După 3-4 zile însă, a sosit în capitală un sol trimis de prefectura provinciei Gansu din partea de vest a Chinei. Acesta a transmis curţii imperiale că acolo s-a produs un cutremur. Abia atunci, oamenii au fost convinşi că aparatul lui Zhang Heng nu este o simplă jucărie, ci unul cu adevărat ştiinţific. Ulterior, acesta a început să fie des folosit la supravegherea şi înregistrarea cutremurelor de pământ, marcând astfel pionieratul Chinei în acest domeniu.