În literatura chineză este foarte des folosit cuvântul „oglindă”. Sub penelul scriitorilor, un om cu mintea ca „oglinda” înseamnă o persoană lucidă, iar „refacerea oglinzii sparte” înseamnă că doi soţi despărţiţi s-au reîntâlnit şi sunt din nou împreună.
Povestea despre refacerea oglinzii sparte s-a petrecut în secolul al IX-lea e.n., când jumătatea nordică a Chinei era sub dominaţia dinastiei Sui, iar cea sudică era divizată în mai multe state mici, printre care şi Chen.
Xu Deyan a fost ofiţer în gărzile împăratului Chen Shubao din statul Chen. El s-a însurat cu sora împăratului, prinţesa Lechang. În acea vreme, corupţia făcea ravagii în ţară. Xu Deyan era foarte îngrijorat la gândul că, în curând, statul Chen va dispărea.
Într-o zi, el i-a spus cu tristeţe soţiei: „Oricând pot apărea revolte ale populaţiei. Atunci, eu voi fi ocupat. Va trebui să-l apăr pe împărat şi vom fi obligaţi să ne despărţim. Dacă voi scăpa cu viaţă, te voi căuta. Trebuie însă să avem un obiect care să dovedească reîntâlnirea noastră.”
Prinţesa Lechang a acceptat propunerea soţului. Acesta a adus o oglindă rotundă din bronz şi a tăiat-o în două. A oprit o parte pentru el şi i-a dat-o soţiei pe cealaltă, cerându-i s-o păstreze cu grijă: „Dacă vom fi despărţiţi, în fiecare an, pe data de 15 ianuarie, să trimiţi pe cineva să vândă această jumătate de oglindă în târg. Dacă voi fi în viaţă, voi încerca să te caut şi jumătatea mea de oglindă de la mine va fi o dovadă pentru reîntâlnirea noastră.”
Peste puţin timp, împăratul statului Sui, Yang Jian, a trimis armata să atace capitala regatului Chen. În scurt timp, aceasta a fost cucerită, iar împăratul ucis. Xu Deyan a fost nevoit să plece în exil. Împăratul statului Sui i-a răsplătit pe cei care au contribuit la victorie. Prinţesa Lechang fusese capturată şi oferită în dar demnitarului Yang Su.
Xu Deyan a aflat mai târziu că soţia sa se află în capitala statului Sui, Daxing. A ajuns acolo după ce a parcurs un drum lung. În fiecare noapte, fiindu-i dor de soţie, scotea jumătatea de oglindă şi se uita la ea. Prinţesa Lechang ducea o viaţă foarte bună la reşedinţa lui Yang Su, dar gândurile i se îndreptau mereu către bărbatul ei.
În sfârşit, a sosit ziua de 15 ianuarie. Xu Deyan a venit în târg. A văzut că un bătrân încerca să vândă o jumătate de oglindă la un preţ exagerat de mare, din care cauză nimeni nu o cumpăra. Xu Deyan s-a apropiat de bătrân şi prefăcându-se că vrea s-o cumpere, a examinat cu atenţie oglinda, observând că era jumătatea ce-i aparţinea soţiei. În realitate, bătrânul era o slugă a familiei Yang, pe care prinţesa Lechang o trimisese să-
i caute soţul. Xu Deyan a scris atunci o poezie şi l-a rugat pe bătrân să i-o dea prinţesei. „S-a dus omul cu oglinda,/ A revenit fără de ea./ Nu se mai vede silueta zeiţei Chang’e,/ A rămas doar a lunii lumină.”
Văzând jumătatea de oglindă păstrată de bărbatul ei şi versurile scrise, prinţesa a plâns zi şi noapte, fără să mănânce şi să doarmă. Aflând despre aceasta, Yang Su a rămas foarte mişcat. L-a chemat pe Xu Deyan şi i-a dat voie să plece în oraşul natal împreună cu prinţesa Lechang. Aşa s-au regăsit, în final, cei doi soţi.