Tao Yuanming a fost un poet din antichitatea chineză, cunoscut nu doar pentru poeziile sale frumoase, ci şi pentru că a fost un om foarte corect.
Tao s-a născut în anul 365 e.n. şi a fost unul din primii poeţi idilici din China. A trăit într-o perioadă de schimbări ale dinastiilor şi de frământări sociale. În toamna anului 405 e.n. pentru a asigura existenţa familiei sale, a acceptat postul de prefect al ţinutului Pengze din imediata apropiere a casei părinteşti. În iarna acelui an, a venit în inspecţie în ţinutul său un dregător, un om incult şi arogant. Odată ajuns la hotarul ţinutului, acesta l-a anunţat pe Tao să i se înfăţişeze imediat. Deşi nemulţumit, Tao a fost nevoit să plece. Sfetnicul său i-a atras însă atenţia: „Dacă vă prezentaţi în faţa acestui dregător, să vă schimbaţi hainele şi să vă arătaţi modest şi cuviincios. Altfel, vă va vorbi de rău în faţa celor de sus.”
Tao, om corect şi cu demnitate, nu s-a putut stăpâni. A oftat adânc şi a spus: „Decât să-mi îndoi şalele în faţa unui om atât de slab pentru o simbrie de mizerie, mai bine mor de foame.” Şi-a prezentat imediat demisia din postul pe care îl ocupase doar 80 de zile şi s-a întors acasă.
Retras din viaţa politică, Tao şi-a găsit refugiul în satul natal. Lucra pământul şi scria poezii despre viaţa şi truda ţăranilor, despre frumoasele peisaje de la ţară.
La bătrâneţe, Tao Yuanming a trăit în sărăcie. După un incendiu care i-a mistuit aproape întreaga agoniseală, a dus-o şi mai greu. La vârsta de 63 de ani, a încetat din viaţă.
Tao Yuanming a lăsat posterităţii numeroase poezii idilice inspirate din propria experienţă, precum şi un mare număr de eseuri valoroase. În cel intitulat Însemnări de la Izvorul Florilor de Piersic, el a descris o societate utopică în care dinastiile nu se schimbă, în care nu există frământări sociale şi biruri şi în care poporul duce o viaţă bogată şi armonioasă. Farmecul acestei creaţii nemuritoare, scrise în cuvinte alese, a făcut ca Însemnări de la Izvorul Florilor de Piersic să devină sinonim cu expresia „ţara ideală, fără griji”.
Povestirea despre Tao care nu a vrut să-şi îndoaie şalele pentru o plată de mizerie a avut o mare influenţă asupra intelectualităţii chineze. De multe ori, când o persoană refuza recompense materiale în dauna integrităţii sale morale, spunea: „Nu-mi îndoi şalele pentru o plată de mizerie.”