Poveştile despre înţelepciunea lui Dongfang Shuo circulă şi acum în China. El a fost un cărturar din secolul al III-lea î.e.n., cu un simţ dezvoltat al umorului. A început să lucreze ca slujbaş în Chang'an, capitala Chinei de atunci. În vremea aceea, la curtea imperială, caii erau îngrijiţi de nişte oameni pitici, care, deşi nu deţineau un rang însemnat, aveau şansa să fie în preajma împăratului. Ca să aibă şi el parte de atenţia suveranului, lui Dongfang Shuo i-a venit o idee.
Într-o zi, i-a spus unuia dintre pitici: „Am auzit, nu demult, de la Măria-Sa, că vrea să ucidă toţi piticii ca voi, pentru că sunteţi prea mici de statură, foarte slabi la muncile câmpului şi în luptă cu duşmanii, consumând fără rost banii şi hrana împărăţiei.”
Speriat, piticul a început să plângă.
Atunci, Dongfang Shuo i-a spus: „Eu am, însă, o soluţie.”
Recunoscător, piticul l-a rugat să-l înveţe ce să facă. Dongfang Shuo
i-a zis: „Să aduni toţi piticii şi să vă aşezaţi în genunchi în faţa împăratului. Probabil, Măriei-Sale îi va fi milă de voi şi vă va cruţa viaţa.”
Urmându-i sfatul, toţi piticii s-au pus în genunchi în faţa împăratului, când acesta ieşea într-o zi din palat şi au cerut îndurare. Nedumerit, suveranul i-a întrebat ce s-a întâmplat. Piticii i-au răspuns că Dongfang Shuo le-a spus că împăratul vrea să-i ucidă pe toţi.
Atunci, împăratul l-a chemat imediat pe slujbaş şi l-a întrebat de unde a scormonit aceste vorbe. Dongfang Shuo a spus: „Tot mă veţi pedepsi cu moartea, aşa că daţi-mi voie să vă spun adevărul. Aceşti pitici sunt de două ori mai scunzi ca mine, dar primesc în fiecare lună un sac de orez şi două sute de arginţi ca leafă, la fel ca mine. Nu e drept ca ei să moară de prea multă mâncare şi eu de foame. Dacă îmi veţi da dreptate, schimbaţi această rânduială.’’
Împăratul a izbucnit în hohote de râs şi l-a numit pe Dongfang Shuo garda sa personală.
În afară de povestirea despre cum a obţinut o leafă mai mare din partea împăratului, mai sunt şi alte întâmplări legate de înţeleptul Dongfang.
De exemplu, într-o vară, la o întâlnire a demnitarilor, slugile au adus la masă o capră friptă ca dar din partea împăratului. De regulă, dregătorii aveau voie să mănânce abia după citirea poruncii împăratului. Fără s-o mai aştepte, Dongfang Shuo a scos sabia, a tăiat o bucată de carne şi a dus-o acasă. Toată lumea a rămas uluită. Vestea a ajuns la urechile împăratului care i-a cerut explicaţii. Dongfang Shuo a spus liniştit: „Măria-Ta ne-a oferit capra. Porunca oricum se citea. Am tăiat o bucată înainte de aceasta, pesemne pentru că sunt curajos. Bucata tăiată de mine a fost mică. Ceea ce demonstrează că nu sunt lacom. Am dus carnea acasă la părinţi, ceea ce arată că-i respect pe cei vârstnici. Pentru aceste fapte mă pedepsiţi?”
Împăratul a râs cu multă îngăduinţă.