Qin a fost prima dinastie feudală din istoria Chinei unificate, în secolul al II-lea î.e.n. Primele porţiuni ale Marelui Zid au fost construite în acea perioadă. Dar domnia acestei dinastii după unificarea ţării nu a fost prea lungă, doar 15 ani. La sfârşitul ei au izbucnit multe răscoale ţărăneşti şi s-au remarcat numeroşi oameni. Han Xin, cunoscut comandant militar, a fost unul dintre ei.
El provenea dintr-o familie săracă şi a rămas orfan de mic. Înainte de recrutare, necunoscând negustoria şi refuzând să lucreze pământul, Han a dus o viaţă de vagabond, de multe ori neavând ce să mănânce.
Ca să supravieţuiască, el pescuia din când în când în râul Huaishui. Într-o zi, o spălătoreasă bătrână, văzând că n-avea de mâncare, a împărţit cu el merindea pe care şi-a adus-o. Zeci de zile, aceasta i-a oferit hrană. Profund mişcat, Han Xin i-a spus: „Am să te răsplătesc cu prisosinţă într-o zi”. Tare supărată, femeia i-a răspuns: „Eşti bărbat şi nu poţi să te întreţii singur. Ţi-am dat de mâncare din milă. Mai crezi că aştept vreo răsplată?” Han a fost cuprins de ruşine.
În Huaiyin, oraşul său natal, mulţi tineri considerau că el era un om fricos, deşi era mare de statură şi purta sabie la brâu. Într-o zi, un băieţel l-a oprit pe o stradă din centrul localităţii, spunându-i: „Dacă ai curajul, loveşte-mă cu sabia! Dacă eşti fricos, să treci printre picioarele mele.” Lumea adunată în jur a înţeles că băiatul vrea să-l batjocorească pe Han. Stând puţin pe gânduri şi fără să scoată nici un cuvânt, acesta a trecut în patru labe printre picioarele băieţelului. Întreaga asistenţă a râs în hohote. De atunci, se tot povesteşte despre ruşinea trăită de Han. În realitate, Han Xin era un om înţelept. Văzând că o nouă dinastie a fost instaurată, el a studiat cu seriozitate teoria militară şi artele marţiale, fiind convins că va sosi şi ziua în care se va putea afirma. În anul 209 î.e.n., pe tot cuprinsul ţării au izbucnit mai multe răscoale ţărăneşti. Han Xin a participat la luptă de partea celei mai puternice armate a răsculaţilor. Căpetenia acesteia era Liu Bang, care a devenit mai târziu împăratul fondator al dinastiei Han de Vest. La început, Han Xin a fost doar comandantul unei mici unităţi militare, care se ocupa de transportul de cereale. Mai târziu, el l-a cunoscut pe Xiao He, sfetnic al lui Liu Bang. În discuţiile despre situaţia din ţară şi problemele militare, Xiao He a observat talentul militar extraordinar al lui Han Xin şi i-a propus comandantului să-l numească într-o funcţie importantă. Dar propunerea n-a fost acceptată.
Nemulţumit, Han Xin a părăsit armata lui Liu Bang pentru a se alătura altor răsculaţi. Auzind despre plecarea sa, Xiao He, fără să-l anunţe pe Liu Bang, a plecat degrabă călare după Han. Comandantul a crezut că cei doi au dezertat. Două zile mai târziu, Xiao He s-a întors împreună cu Han Xin. Surprins şi bucuros, Liu Bang l-a întrebat pe Xiao ce s-a întâmplat. Acesta i-a răspuns: „Pentru dumneavoastă am plecat după el.” Dezamăgit, Liu i-a zis: „Mulţi alţii au dezertat. De ce doar pe el l-ai adus înapoi?” Atunci, Xiao He i-a răspuns: „Cei care au dezertat până acum au fost nişte soldaţi obişnuiţi. Dar Han Xin este un geniu. În lupta pentru cucerirea puterii, în afară de el, nu mai aveţi pe cine să vă bazaţi.” Iar Liu Bang i-a spus: „Atunci să fie numit comandant în subordinea ta.” Xiao He a insistat: „Nu sunt sigur că acceptă funcţia de simplu comandant.” Liu Bang a cedat: „Să fie pus atunci comandant-şef al armatei.”
În această funcţie, Han Xin a câştigat multe bătălii importante, ajutându-l pe Liu Bang să cucereasă întreaga ţară.