Song Yu şi slăbiciunea lui pentru femeile frumoase

Song Yu a fost un important personaj din istoria literaturii chineze. Se spune că a fost şi un bărbat frumos. Contemporan cu marele poet clasic Qu Yuan, creatorul stilului poetic Chu, caracterizat prin frumuseţea limbajului ales, Song a fost un continuator şi reprezentant eminent al acestui gen de poezie. Un articol intitulat „Slăbiciunea pentru femeile frumoase” conţine o povestire amuzantă legată de acest poet.

Song Yu şi Deng Tuzi au fost amândoi slujbaşi la curtea regală a statului Chu şi apropiaţi ai suveranului. Invidios pe talentul lui Song, Deng îl vorbea de râu în faţa regelui ori de câte ori avea ocazia. Într-o zi, Deng i-a spus regelui: „Măria-ta, să fii atent la Song Yu, că este un bărbat frumos şi învăţat, dar are o mare slăbiciune pentru femei. Nu-l lăsaţi să intre în curtea imperială, unde aveţi multe favorite frumoase, că s-ar putea să vă facă necazuri.”

Regele l-a chemat pe Song în audienţă şi l-a întrebat dacă este adevărat ce a spus Deng. Song i-a răspuns: „Sunt frumos că aşa m-au făcut părinţii şi învăţat pentru că învăţ cu sârguinţă. Cât despre slăbiciunea mea pentru femei, este o minciună.”

„Ce argumente ai?”, l-a întrebat regele.

Song a continuat: „Femeile frumoase sunt, în majoritatea lor, în statul Chu, iar multe dintre ele trăiesc în ţinutul meu natal. Cea mai frumoasă femeie de la noi este vecina mea. La soare te poţi uita, dar la ea, ba. Mi-a făcut ochi dulci, zilnic, peste gard, timp de trei ani şi tot nu m-a înduioşat. Cum să fiu un bărbat cu mare slăbiciune pentru femei? În realitate, Deng Tuzi este un mare admirator al frumuseţii feminine.”

Regele statului Chu i-a cerut explicaţii.

Song a spus: „Nevasta lui Deng nu e deloc frumoasă. Dar lui i-a plăcut de la prima vedere şi a făcut cu ea cinci copii până acum.”

Regele n-a mai putut scoate nici un cuvânt.

În arhivele istorice sunt puţine însemnări despre Song Yu. Dar ca succesor direct al artei lui Qu Yuan, a avut o mare influenţă asupra literaturii chineze din perioadele următoare. Printre cele mai cunoscute poeme lăsate de el posterităţii, sunt Gao Tang Fu şi Shen Nü Fu în care descrie frumuseţea eternului feminin, dând dovadă de o bogată imaginaţie.