Grădinile şi parcurile din sudul Chinei sunt foarte cunoscute. Dar şi în nordul ţării se găseşte o grădină la fel de renumită. Aceasta este la Templul Jinci dintr-o suburbie a oraşului Taiyuan, provincia Shanxi, mai precis în munţii Xuanweng, de unde izvorăşte şi râul Jinshui. În legătură cu această mănăstire există multe istorisiri.
În anul 1064 î.e.n., la doi ani după înfrângerea dinastiei Shang, împăratul Wu, fondatorul dinastiei Zhou moare şi fiul său, prinţul moştenitor Jisong, îi succede la tron, devenind împăratul Cheng din dinastia Zhou. El era încă un copil, dar a fost ajutat de demnitarul Zhou Gong în administrarea treburilor statului. Zhou Gong era un om tare devotat. A reprimat mai multe rebeliuni şi l-a învăţat pe tânăr să devină un bun suveran.
Într-o zi, tânărul împărat se juca împreună cu fratele său mai mic şi i-
a dat acestuia o frunză de platan, spunându-i că i-o oferă împreună cu un domeniu. Aflând de aceasta, Zhou Gong i-a cerut să-i ofere titlul de principe fratelui său mai mic. Împăratul Cheng din dinastia Zhou a crezut că e vorba de o glumă. Zhou Gong i-a spus însă foarte serios că „Împăratul nu are voie să glumească. Ceea ce spune el aşa trebuie să rămână.” Din această poveste, micul împărat a învăţat să fie un om serios şi l-a numit pe fratele cel mic principe al localităţii Tang.
Tang de atunci este ţinutul Yicheng de azi din provincia Shanxi. După ce a crescut, fratele mai mic al împăratului, a plecat să conducă acest ţinut. El a dezvoltat agricultura, a realizat lucrări de hidroamelioraţii şi a fost foarte iubit de populaţia de-acolo. Fiul acestuia a schimbat numele principatului din Tang în Jin. Urmaşii lui au ridicat un templu care se numeşte Jinci.
Anul construirii acestuia nu se cunoaşte exact. Cele mai vechi consemnări atestă că are o istorie de peste o mie de ani, perioadă în care au avut loc mai multe reparaţii şi renovări. În anul 646 e.n., cel de-al doilea împărat din dinastia Tang, Li Shimin, a vizitat templul şi a ordonat lărgirea acestuia. În secolul al XI-lea, un împărat din dinastia Song a ridicat o sală somptuoasă – Sala Zânei. Apoi, în diferite perioade istorice au fost înălţate mai multe construcţii – scena de teatru Shuijingtai, Podul Întâlnirii cu Zeiţa, Pavilionul cu Statui de Aur, Pavilionul de la izvorul Nanlao. Acestea sunt aranjate într-o manieră armonioasă, menţinând o atmosferă religioasă, dar totodată şi aspectul unei grădini imperiale. Un chiparos şi un salcâm tronează şi acum, acolo. Despre chiparos se spune că a fost plantat în dinastia Zhou de Vest (sec. XI î.e.n-sec. VIII î.e.n). Trunchiul acestuia este înclinat spre sud, formând un unghi de 40 de grade cu solul. Salcâmul este din vremea dinastiei Sui, în urmă cu peste o mie de ani. Deşi sunt arbori bătrâni, ei au încă frunze bogate, care oferă umbră plăcută Templului Jinci.