În apropierea oraşului Datong, în provincia Shanxi din nordul Chinei se află una din cele mai impresionante construcţii religioase ale lumii. Este vorba despre Templul Xuankong sau Templul suspendat, o construcţie care pare să sfideze toate teoriile fizice, fiind „agăţată” de o prăpastie abruptă. Construit în urmă cu 1400 de ani, templul este unic nu doar prin aşezarea sa la marginea abisului, ci şi prin faptul că îmbină elemente budiste, taoiste şi confucianiste.
Această mănăstire este „suspendată" pe peretele vertical al canionului Jinlong, aproape de Muntele Hengshan în provincia Shanxi, la 65 km nord-est de Datong. Este compusă din diferite pavilioane care „îmbracă” aspectul natural al peretului de rocă şi care sunt unite între ele prin culoare, pasarele şi scări. Vizitatorii trec cu multă atenţie, călcând uşor pe aceste „cărări suspendate” fixate de stânci, care parcă se prăbuşesc la o apăsare mai puternică. Deşi scârţâie sub picioare, pavilioanele şi sălile rămân neclintite.
Construită în anul 491 e.n., mănăstirea a supravieţuit în parte datorită reconstrucţiilor şi restaurărilor din timpul perioadelor Ming (1368-1644) şi Qing (1644-1911). Este o minune arhitecturală, prin faptul că pune în practică o teorie mecanică unică. Traversele care susţin fundaţiile au fost încastrate pe jumătate în rocă. Cum a rezistat templul tuturor intemperiilor de-a lungul vremii? Scobitura din stânca unde este construit îl protejează de ploaie şi zăpadă, precum o umbrelă. Munţii înconjurători îl apără de perioadele foarte călduroase. În timpul verii, templul este expus razelor soarelui mai puţin de trei ore pe zi. De asemenea, înălţimea îl protejează de inundaţii.
Construcţia este sprijinită, în principal, pe grinzile transversale înfipte în roci şi pe zeci de stâlpi groşi, făcuţi dintr-o specie de brad din localitate şi care sunt trataţi cu ulei de tung, ce are rol anticoroziv. Grinzile au devenit, cu timpul, foarte rezistente încât nici termitele nu se apropie de ele. Plasarea stâlpilor a fost calculată cu mare precizie. Unii sunt portanţi (construiţi pentru a suporta încărcătura), alţii au rol de echilibrare între pavilioanele şi sălile construite la înălţimi diferite.
Locul construcţiei respectă un principiu fundamental al taoismului: fără zgomot, fără cântece de cocoşi, fără lătrat de câine. Acesta a fost ales în aşa fel încât să valorifice din plin condiţiile naturale, inclusiv spaţiile dintre stânci au fost valorificate. De pildă, exteriorul sălii Sanguan a fost construit din lemn, iar spaţiul interior este creat din mai multe grote săpate în rocă. Unele săli ale templului au lungimi mici, însă este extrem de interesantă plasarea acestora. Încăperile sunt construite simetric, urmând curbura muntelui. Vizitând aceste săli legate prin culoare suspendate fixate de stânci în diverse direcţii, îţi poţi pierde uşor orientarea şi să nu mai găseşti ieşirea, la fel ca într-un labirint.
De ce a fost ales acest loc pentru a ridica un templu? Explicaţia se găseşte în faptul că jos în vale era o arteră importantă de circulaţie, pe unde treceau mulţi credincioşi. Ridicarea unui templu putea satisface nevoile lor religioase. Pe de altă parte, la poalele muntelui erau adeseori inundaţii. Oamenii credeau că acest lucru se întâmpla din cauza răuvoitorului Jinlong (Dragonul de Aur), iar o mănăstire ridicată acolo ar putea să-l îmblânzească.
Pe stâncile templului scrie în patru hieroglife – „măiestria cerească a lui Gong Shu”. Acesta a fost un meşter de acum 2000 de ani, considerat fondatorul arhitecturii chineze.
O particularitate a templului suspendat este aceea că statuile lui Sakyamuni (budism), Confucius (confucianism) şi Lao Zi (taoism) se află împreună, ceea ce este total neobişnuit într-un lăcaş de cult. Mănăstirea este compusă din 40 de săli, în care se află aproximativ 80 de statui din cupru, fier, teracotă sau piatră. Împreună cu grotele din Yungang, templul suspendat este una din principalele atracţii turistice şi istorice ale regiunii Datong.