Legende despre Lacul de Vest

Lacul de Vest din Hangzhou, capitala provinciei Zhejiang din estul Chinei, ne înfăţişează peisaje atât de frumoase, încât mulţi turişti chinezi şi străini nu se îndură să le părăsească, atraşi de splendoarea şi farmecul lor. În lucrarea sa, cunoscută sub mai multe titluri – Diversitatea Lumii, Cartea Minunilor sau Milionul, una din marile scrieri de călătorie din Evul Mediu şi prima care dezvăluie Occidentului european lumea imensă şi fabuloasă a Chinei şi a Asiei, comerciantul veneţian, Marco Polo (1254-1324), scrie astfel despre Lacul de Vest : „Aflându-te aici, crezi că eşti în paradis.”

Considerată perla oraşului Hangzhou, Lacul de Vest este înconjurat în trei părţi de munţi, apa lui este cristalină, iar peisajele pitoreşti, fiind una din cele mai mari atracţii turistice din China. Cele două diguri – Bai şi Su, prin care este subîmpărţit lacul, botezate după numele celor doi poeţi renumiţi din China antică, Bai Juyi şi Su Dongpo (Su Shi), par două panglici verzi care plutesc pe luciul apei. Este o plăcere să te plimbi aici. La fiecare pas descoperi alte peisaje magnifice. Mulţi literaţi din trecutul Chinei au fost vrăjiţi de priveliştile încântătoare ale Lacului de Vest. Ei n-au precupeţit cerneala pentru a descrie splendoarea acestora. Renumitul poet Bai Juyi din dinastia Tang a scris: „Greu mi-a fost să părăsesc oraşul Hangzhou, tocmai din cauza frumuseţii acestui lac.” Su Dongpo, alt poet cunoscut din dinastia Song, compară Lacul de Vest cu Xi Shi, o frumuseţe din China antică. El scrie:

Minunata strălucire a razelor, timp fără pereche, Munte-ntrezărit printre nori, farmecul ploii pecete,

Pe frumoasa Xi Shi, Lacul de Vest ar putea să-ntreacă, Uşoara găteală sau grele podoabe, la fel este-mbrăcată.

Această poezie a fost considerată, ulterior, o mare capodoperă a poeziei, dedicată Lacului de Vest.

Atunci când vorbim despre această frumuseţe a naturii, trebuie să pomenim şi de cele zece puncte peisagistice principale: Dimineaţă de primăvară pe Digul Su, Flori de lotus în grădina Qu, Luna, toamna, pe Lacul Pinghu, Podul rupt, Ascultând păsările cântătoare, Contemplând peştii la Huagang, Cele trei turnuleţe reflectate în lumina lunii, Turnul Leifeng, Clopoţelul de pe Muntele Nanping şi Cele două piscuri înalte.

Multe legende circulă despre acest lac. De exemplu, Podul rupt este locul unde s-au întâlnit, din întâmplare, cei doi protagonişti ai „Poveştii şerpoaicei albe”.

Legenda spune că a fost odată o şerpoaică albă, care după ce şi-a cultivat caracterul timp de o mie de ani, a reuşit să se reîncarneze într-o fată frumoasă şi mândră, pe nume Bai Suzhen. O altă şerpoaică verde, s-a transformat într-o fată tânără plină de vigoare, numită Xiao Qing, după 500 de ani de cultivare a moralităţii. Într-o zi, ele au ajuns la Lacul de Vest. În timp ce treceau pe Podul Rupt, Bai Suzhen a zărit în mulţime, pe malul lacului, un tânăr frumos care i-a căzut cu tronc, pe nume Xu Xian. Xiao Qing a făcut o vrajă ca să aducă o ploaie torenţială, tocmai în momentul în care tânărul cu o umbrelă în mână se pregătea să se urce într-o barcă. Văzându-le ude din cap până-n picioare, Xu Xian le-a oferit umbrela lui, iar el a rămas în ploaie. Gestul şi timiditatea tânărului i-au plăcut şi mai mult lui Bai Suzhen. El, la rândul lui, a fost atras de frumuseţea fetei. Cu ajutorul lui Xiao Qing, cei doi se căsătoresc şi deschid lângă Lacul de Vest o farmacie, ajutându-i pe cei nevoiaşi să scape de suferinţă.

Însă un călugăr budist pe nume Fahai de la Templul Jinshan o considera pe Bai Suzhen un demon care le făcea rău oamenilor. I-a şoptit lui Xu Xian că soţia lui ar fi o şerpoaică cu chip de om şi l-a învăţat cum să-i vadă adevărata faţă. Xu Xian a crezut şi n-a crezut vorbele lui Fahai. A venit Sărbătoarea Duanwu, care cade în ziua de 5 mai după calendarul tradiţional chinezesc. În acea zi, localnicii au obiceiul să bea vin din orez, pentru a se feri de duhurile rele. Xu Xian a făcut ce l-a sfătuit bonzul Fahai. El şi-a forţat soţia să bea vin peste măsură. Bai Suzhen era însărcinată, dar nu şi-a putut refuza soţul, aşa că a băut şi îndată ea şi-a recăpătat aspectul de şerpoaică. Înspăimântat, Xu Xian a murit pe loc. Ca să-şi salveze soţul, Bai Suzhen a plecat departe pe muntele sfânt Kunlun, ca să fure o specie de ciupercă din care să facă un leac cu care să-l readucă la viaţă. După lupte crunte cu paznicul locului, acesta a rămas impresionat de dorinţa lui Bai Suzhen şi i-a oferit, în cele din urmă, ciuperca dătătoare de viaţă. Reînviat, Xu Xian şi-a dat seama de iubirea adevărată pe care i-o purta Bai Suzhen şi au trăit, în continuare, o viaţă mai fericită.

Dar bonzul Fahai tot nu suporta s-o vadă pe Bai Suzhen în lumea muritorilor. Aşa că, prin înşelăciune, reuşi să-l aducă pe Xu Xian la Templul Jinshan şi îl forţă să se călugărească. Aflând vestea, Bai Suzhen şi Xiao Qing s-au întristat foarte tare şi, împreună, încercară să-l elibereze din Templul Jinshan, prin puterile lor magice. Ele au provocat puhoaie mari care au asediat templul. Fahai le-a întâmpinat şi el cu forţe magice. Dar pentru că era pe punctul să nască, Bai Suzhen n-a putut să-l înfrunte şi s-a retras, urmată de Xiao Qing. Când au ajuns pe Podul rupt, ele s-au întâlnit cu Xu Xian, care reuşise să fugă din Templul Jinshan. Regăsindu-se la locul primei întâlniri, cei doi îndrăgostiţi s-au îmbrăţişat în hohote de plâns, nemaiputând să-şi stăpânească emoţiile după atâtea necazuri. La scurt timp după ce Bai Suzhen a născut un băieţel, a venit la ei bonzul cel rău. Acesta o închise pe Bai Suzhen în turnul Leifeng de pe malul Lacului de Vest, blestemând-o să nu mai poată reveni pe lumea aceasta, decât dacă seacă lacul şi se prăbuşeşte turnul.

După mulţi ani, timp în care şi-a cultivat calităţile morale, Xiao Qing a revenit la Lacul de Vest. L-a înfrânt pe bonzul Fahai, a scos apa din lac şi a dărâmat turnul Leifeng, eliberând-o astfel pe Bai Suzhen. Această legendă despre o dragoste curată, dar tristă, legată de Podul rupt, stimulează imaginaţia turiştilor care vizitează lacul, conferindu-i acestuia o atmosferă şi mai fermecătoare. De altfel, o zicală chinezească spune: „Sus este paradisul, iar pe pământ e lacul.”

Într-o altă legendă chineză se spune că o perlă pe care a scăpat-o un dragon într-o luptă cu o pasăre Phoenix, a căzut exact pe locul unde s-a format lacul. Acesta a fost un golf care în prezent este separat de mare, iar la trei kilometri de lac se află fluviul Qiantang.