În Perioada Statelor Combatante, între secolele III-V î.e.n, în China existau numeroase principate, iar războaiele se ţineau lanţ. Mulţi oameni înţelepţi şi inteligenţi care veneau cu sugestii şi propuneri la împăraţi s-au afirmat atunci. Ei foloseau adesea metafore, proverbe şi vorbeau în pilde, pentru ca împăraţii să le accepte mai uşor ideile. Povestea „A înainta în direcţia opusă” sau „A te duce spre nord, pentru a ajunge în sud” este semnificativă în acest sens. Aceasta a fost folosită de ministrul Ji Liang pentru a-l sfătui pe regele statului Wei.
În acea perioadă, principatele puternice vroiau să domine întreaga ţară. Regele statului Wei era şi el ambiţios şi se pregătea să lanseze atacuri, pentru a cuceri mai întâi statul Zhao. Ministrul Ji Liang se afla, în acel moment, în misiune în alte ţări. Auzind, însă, vestea, s-a îngrijorat profund şi s-a întors grăbit la palat, fără măcar să apuce să-şi schimbe hainele cu care era îmbrăcat.
Regele statului Wei tocmai pregătea atacurile. S-a mirat când l-a văzut pe ministrul Ji Liang în aşa hal. „Ce treburi urgente ai, de n-ai avut timp nici măcar să-ţi schimbi hainele?” L-a întrebat el. „Am văzut, adineauri, pe drum, un lucru ciudat”, a răspuns Ji Liang. „Ce lucru ciudat ai văzut?”, era nerăbdător împăratul să afle. „Am văzut o căruţă care mergea spre nord. Şi l-am întrebat pe omul care mâna calul: „Unde te duci?” El mi-a răspuns că pleacă spre statul Chu. M-am mirat foarte tare şi l-am întrebat iarăşi: „Statul Chu este în sud, de ce te duci spre nord?” Omul a spus că are un cal foarte bun de rasă şi va ajunge, mai devreme sau mai târziu, în statul Chu. I-am spus că degeaba are un cal de rasă, pentru că direcţia este greşită şi nu va ajunge în statul Chu. „Nici o grijă, am în buzunar mulţi bani pentru drum”, a răspuns omul. I-am spus că nu contează cât de mulţi bani are, tot nu se îndreaptă spre statul Chu. El a râs în hohote şi mi-a spus: „Ce dacă? Sunt foarte priceput la condusul căruţei!” Maiestatea voastră, el nu mi-a ascultat sfaturile şi şi-a continuat drumul spre nord.
Ascultând povestea, regele statului Wei nu şi-a putut stăpâni râsul şi a spus: „Oare există asemenea proşti în lume?”
Dar Ji Liang a continuat: „Maiestatea voastră, n-aţi spus că doriţi să fiţi conducătorul tuturor statelor? Pentru asta, mai întâi de toate trebuie să câştigaţi încrederea tuturor oamenilor din lume. Dar acum, ce faceţi? Pentru că statul nostru este mai mare şi armata mai puternică decât cea a statului Zhao, intenţionaţi să-l cuceriţi. Acţionând în acest mod, vă veţi îndepărta tot mai mult de obiectivul propus, la fel ca şi omul acela cu căruţa, care dorea să ajung în statul Chu din sud, dar el se îndrepta de fapt spre nord. Cu cât merge mai departe, cu atât se îndepărtează mai mult de statul Chu” .
Abia atunci a înţeles regele statului Wei că „făcând un ocol atât de mare”, Ji Liang i-a dat un sfat înţelept. Meditând, şi-a aplecat capul, dându-şi seama că ministrul lui are mare dreptate în tot ceea ce i-a spus. În cele din urmă a renunţat la planurile sale de a cuceri statul Zhao.