Zhao Jianzi era un mare demnitar în statul Jin din Perioada Primăverii şi Toamnei, acum aproximativ 2500 de ani. Odată, el a mers cu soldaţii din garda personală să vâneze în pădurea din munţii Zhongshan. Acolo, a nimerit un lup care, rănit de săgeata trasă de Zhao, a început să fugă nebuneşte, urmărit de vânători.
Tocmai când credea că nu mai are scăpare, lupul s-a întâlnit pe o cărare cu Dongguo, un învăţăcel tare inimos. Cu lacrimi în ochi, l-a implorat să-l salveze. Înduioşat de rugăminţile fiarei, acum vrednică de milă, învăţăcelul a desfăcut traista pe care o avea în spinare şi i-a spus să se ascundă întrînsa. Când Zhao Jianzi şi soldaţii lui l-au întrebat pe Dongguo dacă n-a văzut un lup rănit trecând pe-acolo, el le-a spus că nu. Aşa că vânătorii s-au dus mai departe, iar lupul a ieşit din traistă. Dar, vorba proverbului, „Lupul îşi schimbă părul, însă năravul ba”, imediat ce a simţit că a scăpat de primejdie, a vrut să-l mănânce pe inimosul Dongguo.
- Era cât pe-aci să mă sufoc în afurisita ta de traistă! Ia să te mănânc acum, ca plată pentru asta, a zis lupul.
- În loc să-mi mulţumeşti că te-am salvat, tu vrei să mă mănânci? Nerecunoscător ce eşti! i-a strigat cu năduf Dongguo.
S-au certat mult timp şi, în cele din urmă, învăţăcelul i-a propus:
- Hai să căutăm pe cineva să ne facă dreptate! Dacă acela zice că mă poţi mânca, n-ai decât să faci ce vrei cu mine!
Lupul a încuviinţat şi amândoi au pornit la drum. Nu după mult timp, s-au întâlnit cu un plugar care tocmai se întorcea de la ogor. După ce a ascultat spusele lor, ţăranul s-a scărpinat în creştet şi a zis:
- Mie unuia nu-mi vine să cred că tu, lupule, cât eşti de mare, ai putut încăpea într-o traistă aşa de mică! Ia să văd dacă e adevărat ce mi-aţi spus!
Lupul, vrând să-l convingă pe plugar că a spus adevărul, a intrat în traista lui Dongguo.
Abia vârât acolo, plugarul a legat-o repede la gură cu o frânghie şi a zis:
- Aşa îţi trebuie, lup înrăit şi nerecunoscător! Acesta îţi va fi sfârşitul! Şi l-a snopit în bătaie cu sapa, până l-a omorât.