Cu mult timp în urmă, în principatul Qi trăia un oarecare Zou Ji, un bărbat frumos şi bine făcut. Într-o dimineaţă, după ce se îmbrăcă foarte elegant, începu să se admire în oglindă. Încântat de el peste măsură, şi-a întrebat nevasta:
- Spune-mi, cine crezi tu că este mai frumos, eu sau tânărul Xu?
- Bineînţeles că tu, i-a răspuns soţia fără să ezite.
Tânărul Xu era, însă, unul dintre cei mai frumoşi bărbaţi din principatul Qi şi lui Zou Ji nu-i convenea deloc că trebuie să se compare cu el din acest punct de vedere.
- Sunt eu, oare, tot atât de frumos ca tânărul Xu?, a întrebat-o şi pe curtezana sa.
- Mai încape vorbă! Cum ar putea îndrăzni tânărul Xu să se compare cu tine?, i-a spus ea.
Îndoindu-se de cele auzite, i-a pus aceeaşi întrebare şi unui prieten bun. Dar şi acesta i-a răspuns că este mai frumos decât Xu.
A doua zi, se întâmplă să treacă pe la el tocmai tânărul Xu.
După ce îl studie cu atenţie, Zou Ji se privi din nou în oglindă şi ajunse ferm la convingerea că Xu este într-adevăr mai frumos decât el.
Peste câteva zile, Zou Ji participă la o recepţie organizată de principele Qi Weiwang, căruia îi povesti frământările lui:
- Înţeleg prea bine că nu mă pot compara cu tânărul Xu la frumuseţe, dar nevasta, curtezana şi prietenul meu au spus contrariul, ca şi cum s-ar fi vorbit între ei. Nici unul nu-mi spune adevărul. Soţia mă iubeşte, curtezanei îi este teamă, iar prietenul are nevoie de ajutorul meu. Aşa se face că m-am gândit la domnia voastră. Principatul pe care îl conduceţi este foarte mare şi numără o sută douăzeci de oraşe. Dar în preajma dumneavoastră nu există nici un om care să vă spună adevărul în faţă. Doamnele de onoare nu vă spun adevărul, pentru că le este frică, iar ceilalţi fiindcă aşteaptă să le pice câte ceva. Dacă veţi continua astfel, veţi trăi în minciună şi linguşeli.
Aceste vorbe îl impresionară adânc pe principe. Cugetând îndelung, el dădu poruncă tuturor slujbaşilor şi cetăţenilor să-i judece fără teamă greşelile, deschizând porţile adevărului în principatul Qi.