Bian He din statul Chu a găsit în munţi o bucată de jad necioplit şi s-a dus cu ea la regele Liwang, pentru a i-o oferi în dar. Liwang a chemat un cioplitor să evalueze piatra. Acesta i-a spus: „Înălţimea ta, este o piatră simplă”. Supărat că Bian He ar fi încercat să-l păcălească, drept pedeapsă, ordonă să i se taie un picior.
După moartea lui Liwang, Wuwang a preluat puterea. Bian He a revenit la curtea legală cu aceeaşi bucată de jad. Wuwang a chemat un bijutier să evalueze piatra. La fel ca şi prima dată, acesta ajunse la concluzia că piatra adusă de Bian He era una simplă. Drept pedeapsă, Wuwang îi tăie celălalt picior.
După moartea lui Wuwang, preluă tronul Wenwang. Bian He se duse în munţi cu jadul la el şi plânse fără oprire timp de trei zile şi trei nopţi. Curios de această veste, Wenwang trimise pe cineva să-l întrebe pe Bian He de ce plânge cu atâta jale.
El răspunse: „Nu plâng pentru că mi-am pierdut picioarele, ci pentru că jadul a fost apreciat drept o piatră simplă şi un om cinstit a fost luat drept un mare mincinos!”
Wenwang îi spuse bijutierului să prelucreze cu atenţie piatra adusă de Bian He. Acesta descoperi că era, într-adevăr, vorba de o bucată de jad de mare calitate. Piatra preţioasă a fost numită Jadul Heshi care, în traducere, înseamnă Jadul lui Bianhe.