În basmele populare chineze există multe poveşti legate de agricultură. Una dintre acestea este cea a regelui cerealelor. Haideţi să o aflaţi.
A fost odată o fată pe nume Jiang Yuan care locuia în Youtai. Într-o zi, ea se juca afară, când deodată văzu o urmă uriaşă de picior într-o mlaştină. Mirată, fata puse piciorul ei pe urma piciorului uriaş, moment în care simți o puternică zguduitură în pântec. La puţin timp după aceea, fata rămase însărcinată.
După zece luni, născu un băiat. Pentru că pruncul nu avea tată, vecinii au spus că le va aduce numai nenorociri. Aşa că au smuls copilul din braţele mamei şi l-au aruncat pe câmp, crezând că va muri de foame. Dar animalele care au trecut pe-acolo au avut grijă de băiat. Femelele l-au alăptat. Văzând că micuţul n-a murit de foame, vecinii l-au luat şi l-au dus în pădure, dar a fost salvat de tăietorii de lemne. Furioşi, ei l-au abandonat pe gheaţă. Dar păsările l-au protejat şi l-au încălzit cu aripile. În cele din urmă, vecinii îşi dădură seama că băiatul nu era unul obişnuit. Aşa că i l-au dat înapoi mamei. Jiang Yuan îi puse numele de „Abandonatul”.
De mic, el a avut doar năzuinţe înălţătoare. Văzând că oamenii duceau o viaţă grea şi instabilă, s-a gândit că ar fi bine să existe culturi agricole care să le ofere regulat oamenilor cerealele necesare traiului. După lungi meditaţii şi observaţii, Abandonatul a cules seminţele unor cereale sălbatice, precum orez, grâu, soia, sorg, dovleac şi le-a însămânţat pe o bucată de pământ desţelenită de el. Le uda şi le îngrijea foarte atent, iar odată cu trecerea timpului, seminţele au încolţit, au crescut şi au rodit. „Fructele” acestor culturi erau mai gustoase decât cele sălbatice. Ca să cultive în continuare plantele, Abandonatul a făcut din lemn şi piatră nişte unelte simple pentru această muncă.
Pa parcursul anilor, el a acumulat o experienţă bogată în domeniul agriculturii. Fără nici o rezervă a împărtăşit cunoştinţele sale agricole şi altora, ajutându-i să scape treptat de o viaţă trăită doar din vânat, pescuit şi cules fructe sălbatice. Astfel, din respect, oamenii l-au numit „Houji”, care înseamnă „regele cerealelor”.
După moartea lui, ca să-i cinstească numele, ei l-au înmormântat într-un loc cu peisaje pitoreşti, în apropiere de scara pe care zeii şi zeiţele coborau din cer. Aici, pământul era fertil, culturile cerealiere creşteau bogate, iar în sezonul recoltatului de toamnă natura era extraordinar de frumoasă şi sute de păsări Phoenix cântau şi dansau în văzduh. De atunci, agricultura a devenit îndeletnicirea principală a omenirii şi s-a dezvoltat din ce în ce mai mult.