Spre deosebire de Povestea Regelui Ghesar şi cea mongolă Jangar, epopeea Manas este dedicată mai multor eroi din opt generaţii ale neamului Manas şi nu doar unuia singur.
Manas este titlul epopeii etniei kârgâze, una din cele mai vechi etnii minoritare din China, care trăieşte în Regiunea Autonomă Xinjiang-Uigură din nord-vestul ţării. Aceasta a luat naştere în secolele IX-X e.n. Prin interpretarea şi prelucrarea de către generaţii întregi de cântăreţi populari, pe parcursul răspândirii ei, epopeea a fost impregnată cu înţelepciunea etniei, devenind o capodoperă folclorică. O legendă spune că Manas n-a fost creată de inspiraţia poeţilor anonimi, ci dăruită de zeitate. Mulţi cântăreţi, odată treziţi din visare, aveau capacitatea de a recita, pe de rost, cele peste două sute de mii de strofe ale epopeii, ceea ce pare incredibil, dar kârgâzii cred cu tărie că aşa este.
Manas a fost, potrivit legendei, un celebru erou şi lider al etniei kârgâze, un simbol al forţei, curajului şi înţelepciunii. Epopeea descrie faptele a opt generaţii de eroi ai acestui neam, care au condus poporul în lupta împotriva invaziei şi robiei impuse de conducătorii unor etnii străine, pentru obţinerea libertăţii şi a unei vieţi tihnite. Aceasta este alcătuită din opt părţi, Manas este titlul general, iar fiecare parte are propriul subtitlu, precum Manas, Semetei, Seitek, Kainaimu, Saite, Bacha Asele şi Bacha Biek, Sumubilaik şi Qigetaiyi. Fiecare capitol cuprinde povestea unei generaţii de eroi, dar cele opt povestiri sunt legate între ele, alcătuind o operă cu o structură închegată, în peste două sute de mii de strofe, în peste 20 de milioane de caractere chinezeşti.
Cea mai importantă trăsătură a epopeii o constituie creionarea personajelor şi anvergura scenelor de acţiune. Pe lângă eroul Manas şi urmaşii lui sunt conturate alte peste o sută de personaje, de la bătrâni înţelepţi care îl sfătuiau pe Manas, prietenii lui de luptă, Karma Khan cel crunt şi fără suflet, până la trădători perfizi, demoni şi monştri făcători de rele. De asemenea, în epopee sunt descrise zeci de mari bătălii. Numai caii folosiţi de eroi apar în peste 30 de nuanţe de culori, ca să nu mai vorbim de genurile de arme utilizate.
De-a lungul secolelor au fost mii de continuatori şi creatori ai acestei epopei a etniei kârgâze, ei fiind numiţi manasici. Până la apariţia lui Yusuf Mamay însă, nimeni nu a reuşit să interpreteze integral epopeea, să o înregistreze şi să o tipărească.
De altfel, Yusuf Mamay, la vârsta de 96 de ani, a fost numit „Homer în viaţă”. El s-a dedicat culegerii, recapitulării şi interpretării epopeii Manas. În anul 1940, şapte nopţi la rând a cântat unui auditoriu întreaga lucrare, fapt ce
a făcut ca numele său să se răspândească peste tot. Din 1984 şi până în 1995, toate cele opt părţi din cele 18 volume interpretate de Yusuf Mamay au fost înregistrate şi tipărite. Astfel, Manas a devenit singura din cele trei epopei ale Chinei, interpretată de un singur cântăreţ.
A apărut, apoi, ediţia în limba chineză a lucrării, iar multe fragmente importante au fost traduse şi în engleză, franceză, germană şi japoneză. Pentru contribuţia sa cu totul specială, Jusuf Mamay a primit, în februarie 2004, „Premiul Tianshan pentru Literatură şi Artă” (prima ediţie), acordat de autorităţile din Xinjiang.
Operă remarcabilă din folclorul etniei kârgâze, Manas continuă să se bucure de o reputaţie deosebită. Astfel, Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat anul 1995, anul internaţional Manas.