Epopeea chineză Jangar cuprinde, în paginile ei, povestea unui copil care ajunge erou la doar şapte ani. La vârsta de doi ani îşi pierde ambii părinţi. Un an mai târziu participă la bătălii pe câmpul de luptă, pentru ca la şapte ani, numele lui să fie cunoscut în mai multe state. Jangar a apărut în perioada cuprinsă între secolul al XV-lea şi mijlocul secolului al XVII-lea într-un trib al oiraţilor de naţionalitate mongolă. Tribul trăia, în principal, în ţinutul lanţului muntos Altai din regiunea Xinjiang-Uigură a Chinei.
Pe când eroul epopeii avea doi ani, căpetenia altui trib, pe nume Mangus cel fioros, îi ocupă vatra şi îi omoară părinţii. Un an mai târziu, ca să răzbune moartea celor care i-au dat viaţă, Jangar pleacă de-acasă călare pe calul divin Arenzan şi începe să poarte bătălii în numele dreptăţii. Datorită actelor sale de vitejie, oamenii din zona Baomuba îl aleg Khan al lor. Mangus cel fioros, neîmpăcat cu înfrângerea, continuă să hârţuiască oamenii cu oastea sa şi chiar să invadeze statul Baomuba. În fruntea celor 35 de căpitani ai săi şi cu 8.000 de viteji, Jangar reuşeşte de fiecare dată să-i alunge pe invadatori şi să apere glia strămoşească. Numele lui ajunge să fie slăvit în 44 de state. La capătul altor bătălii crâncene şi dând dovadă de un talent cu totul excepţional, el întemeiază „un stat ideal”, în care locuitorii au parte de „tinereţe fără bătrâneţe”, pe tot parcursul anului este primăvară şi peste tot domneşte bucuria. Iată cât de frumos este descrisă această ţară în epopee:
„Nu există gerul din timpul iernii, ţara e scăldată în toate anotimpurile de soarele călduţ. Nu există durere şi moarte, toată lumea îşi păstrează veşnic tinereţea. Nu există amărăciune şi sărăcie, doar belşug şi prosperitate. Nu sunt tulburări şi panică, doar fericire, pace şi stabilitate. În munţii şi dealurile acestei ţări vieţuiesc păsări preţioase şi animale rare, pe întinse stepe pasc turme de oi, cirezi de vaci şi herghelii de cai...”
O realizare impresionantă în epopeea Jangar o constituie descrierea reuşită a personajelor. De pildă, când vorbesc despre protagonistul acesteia, autorii anonimi pomenesc în repetate rânduri copilăria sa plină de suferinţe şi experienţa sa în bătălii crâncene. Îl slăvesc ca pe un erou neasemuit, inteligent, înţelept şi puternic, care duce o luptă neobosită pentru cauza statului Baomuba şi se bucură de sprijinul poporului. Un alt erou al poveştii este Honggur, despre care autorii spun că întruchipa cele „99 de virtuţi ale mongolilor” şi toate calităţile vitejilor din stepă. El nutrea un devotament neţărmurit faţă de popor şi o ură de neînduplecat faţă de inamici, avea spirit de luptător şi curajul şoimului de munte. Pentru interesele statului Baomuba, el n-a pregetat nicio clipă să-şi sacrifice viaţa. Honggur este simbolul temperamentului etniei mongole caracterizat prin abnegaţie, tenacitate, perseverenţă şi cutezanţă.
În epopeea Jangar apar multe fragmente în care sunt descrise minuţios priveliştile falnice şi miraculoase ale lanţului muntos Altai, fapt ce reflectă bogăţia sufletească şi gustul estetic specifice etniei mongole. În ce priveşte limbajul, lucrarea abundă în frumoase expresii populare, cântece, urări, aforisme şi proverbe pline de înţelepciune, fiind folosite frecvent epitete, comparaţii şi altele.
Epopeea Jangar, una din capodoperele literaturii clasice a etniei mongole, a avut o mare influenţă asupra creaţiei literare ulterioare. Aceasta figurează pe lista obiectivelor culturale aflate sub protecţia statului chinez.