Povestea regelui Ghesar este socotită singura epopee vie din lume. În Tibet, Mongolia Interioară şi regiunea Qinghai mai sunt şi în zilele noastre peste o sută de rapsozi populari care slăvesc, prin povestirile şi cântecele lor, contribuţiile măreţe ale bravului rege Ghesar.
Povestea regelui Ghesar a luat naştere, aproximativ, în perioada cuprinsă între secolele II-III î.e.n.-VI e.n. Transmisă timp de peste o mie de ani de către povestitorii şi muzicanţii populari, aceasta a fost îmbogăţită tot mai mult în conţinut şi limbaj, iar la începutul secolului al XII-lea, epopeea a căpătat o formă definitivă.
Iată despre ce este vorba în poveste. Demult, demult, în regiunea Tibet făceau ravagii tot felul de demoni şi monştri, iar norodul se zbătea în suferinţă. Mărinimoasa zeiţă Avalokitsvara l-a rugat pe Buddha Sakyamuni să-l trimită pe Tuibagewa, fiu al Zeului Cerului în lumea muritorilor, ca să-i scape pe pământeni de nenorocire. Acesta a venit în Tibet şi a devenit suveranul tibetanilor cu păr negru, fiind cunoscut sub denumirea de regele Ghesar. Pentru ca el să îndeplinească misiunea sfântă, aceea de-a învinge şi subjuga demonii şi monştrii şi de-a asigura norodului o viaţă tihnită şi liniştită, autorii anonimi ai epopeii i-au atribuit virtuţi excepţionale şi forţe supraomeneşti, descriindu-l ca pe un erou în trupul şi sufletul căruia erau uniţi Zeul, Dragonul şi Nian (o zeitate fioroasă din religia primitivă tibetană). După ce-a venit în lume, Ghesar a avut parte de încercări cumplite, dar graţie forţelor sale nemaipomenite şi protecţiei zeilor, a supravieţuit de fiecare dată, a învins şi nimicit monştrii.
La vârsta de cinci ani, Ghesar şi mama lui se mută într-o zonă din bazinul Fluviului Galben. La doar 12 ani, el câştigă cursa de cai organizată pentru tinerii din trib, trofeul fiind chiar tronul regelui. De atunci, regele Ghesar, punându-şi în valoare forţa şi mintea dumnezeiască, a purtat nenumărate bătălii, toate încununate de victorie, îndeplinindu-şi cu cinste misiunea. După ce omoară toţi demonii de pe pământ, Ghesar se întoarce în lumea cerească, împreună cu mama şi soţia lui. Povestea regelui Ghesar, una din cele mai ample epopei din lume, are mai mult de 120 de părţi, peste un milion de strofe, în peste 20 de milioane de caractere chinezeşti, stând alături de cele cinci epopei celebre din istoria universală: Epopeea lui Ghilgameş, cea mai celebră şi populară creaţie babiloneană, Iliada şi Odiseea, epopei ale Greciei antice atribuite lui Homer şi epopeile antice hinduse Ramayana şi Mahabharata.
Inspirată din cântece populare, legende şi poveşti, epopeea Povestea regelui Ghesar creionează sute de personaje bine individualizate, eroi sau tirani, bărbaţi sau femei, bătrâni sau tineri. De asemenea, conţine nenumărate proverbe tibetane, având trăsături caracteristice creaţiei verbale cum sunt comparaţii, refrene, structură bine închegată.
Guvernul chinez acordă o mare importanţă rememorării, tălmăcirii şi retipăririi epopeii Povestea Regelui Ghesar. În 2002, în China au avut loc o serie de manifestări cu prilejul marcării unui mileniu de la apariţia acesteia. În plus, în mai multe universităţi chineze, un număr considerabil de specialişti se ocupă cu cercetarea acestei preţioase moşteniri culturale.