Este greu să găseşti în China pe cineva care să nu cunoască celebrul roman clasic Cronica celor trei regate. Prin vastele scene de război, personajele bine individualizate, înfruntările deschise şi stratagemele ingenioase, prin intrigile complicate şi pline de suspans, această capodoperă rămâne una din cărţile cele mai savurate de oamenii de rând şi cercetate permanent de specialişti.
Autorul romanului Cronica celor trei regate, Luo Guanzhong (aprox.1300-1400), este un cărturar erudit. A trăit într-o perioadă foarte tulbure. Contradicţiile etnice şi de clasă deveneau tot mai ascuţite. Conducătorii dinastiei Yuan, în pragul prăbuşirii, aplicau o politică de represiune cruntă, care a dus la izbucnirea mai multor răzmeriţe în diferite regiuni. Grupurile de răsculaţi duceau lupte cu oştile imperiale şi, totodată, se războiau unele împotriva altora, cu intenţia de a acapara dominaţia Chinei, după răsturnarea dinastiei Yuan. Tânărul Luo Guanzhong, animat de năzuinţa de a găsi un câmp de afirmare pentru talentul său într-o perioadă zbuciumată, devine consilier al unui grup de răsculaţi. Ulterior, forţele unei alte răscoale ţărăneşti, conduse de Zhu Yuanzhang, răstoarnă dinastia Yuan şi întemeiază, în 1368, dinastia Ming. Văzând cum năzuinţele sale politice se spulberă, Luo Guanzhong se retrage pe meleagurile natale, unde duce o viaţă de pustnic şi se dedică creaţiei literare.
Acţiunea romanului Cronica celor trei regate se petrece într-un interval de aproximativ 100 de ani (184-280 e.n.), o perioadă istorică extrem de haotică. Pe baza materialelor istorice, a notiţelor, a povestirilor anecdotice, chiar şi a legendelor populare, îmbinate cu dezideratul său politic şi experienţa acumulată în timpul participării la răscoala ţărănească, scriitorul redă cât se poate de viu şi veridic, în opera sa monumentală, episodul istoric în care cele trei regate în care era divizată China (220-280 e.n.), purtau lupte politice şi militare pentru acapararea puterii supreme a împărăţiei.
Valoarea artistică a romanului este incontestabilă. Prin descrierea luptelor militare şi politice crâncene şi recurgând la diferite maniere artistice, autorul zugrăveşte un mare număr de personaje în carne şi oase. Cartea are peste patru sute de personaje, dintre care, migălos creionate şi bine individualizate sunt câteva zeci. Regele statului Wei, Cao Cao, viclean, suspicios şi complotist de marcă, Zhuge Liang, consilierul militar al statului Shu, un geniu în arta războiului, marele comandant de oşti al statului Shu, Zhang Fei, curajos, brutal şi necioplit, însă nu lipsit de prudenţă în unele împrejurări, comandantul general al oştirii statului Wu, Zhou Yu, inteligent, orgolios şi dornic întotdeauna să-i întreacă pe toţi ceilalţi şi mulţi alţii, sunt figuri tipice care se bucură de o mare popularitate.
Valoarea Cronicii celor trei regate nu se limitează doar la planul literar, romanul constituie o autentică lucrare enciclopedică despre societatea feudală chineză. În China, tot mai mulţi specialişti se ocupă de cercetarea valorii culturale şi a semnificaţiei actuale a acestei lucrări din punctul de vedere al istoriografiei, al resurselor umane, psihologiei, al ştiinţei relaţiilor publice, inventivităţii, strategiei, artei şi eticii şi altele.
Cronica celor trei regate a fost bine primită şi de popoarele altor ţări. Romanul a fost tradus în mai multe limbi şi răspândit în lumea întreagă, fiind considerat „o capodoperă autentică, cu o bogată popularitate”.