Tao Yuanming şi poeziile sale idilice

Tao Yuanming (365-427e.n.), cunoscut şi sub numele de Tao Qian, este părintele şcolii de poezie idilică din China. A trăit în dinastia Jin de Est din secolul al IV-lea. Şi-a trăit viaţa modest, sărac, adorând natura. Calităţile sale, simplitatea, virtuozitatea şi simţul dezvoltat al dreptăţii, au fost admirate şi elogiate de-a lungul secolelor de toate generaţiile de literaţi şi cărturari chinezi.

Bunicul lui Tao Yuanming, Tao Kan, a adus contribuţii însemnate la instaurarea dinastiei Jin de Est. Tatăl lui a fost, de asemenea, mare dregător la curtea imperială. El moare atunci când Tao Yuanming împlineşte doar opt ani. De atunci, familia a început să decadă. În adolescenţă, Tao Yuanming visa să aibă o carieră dregătorească pentru a-şi afirma talentul pe plan politic.

Dar dinastia Jin de Est a fost în istoria Chinei o perioadă zbuciumată. Comploturile şi luptele din sânul clasei politice se ţineau lanţ, cârmuirea ţării era dominată de corupţie. La 29 de ani, Tao Yuanming a fost numit într-o funcţie dregătorească. La scurt timp însă, sincer şi vertical din fire, neputând suporta întunericul instaurat în cercurile celor care dominau ţara, el se retrage pe meleagurile natale. Împovărat de nevoile şi grijile vieţii, Tao Yuanming mai acceptă de câteva ori posturi de funcţionăraş, dar tot de atâtea ori le părăseşte. Ultima dată, pe când avea 41 de ani, Tao Yuanming a fost numit prefect al ţinutului Pengze. Însă tot din cauza dispreţului său faţă de şiretlicurile folosite de unii pentru a se îmbogăţi şi a primi onoruri şi a refuzului său de a-i linguşi pe cei aflaţi la putere, demisionează după 80 de zile din funcţie. Astfel, Tao Yuanming o rupe definitiv cu cariera dregătorească şi se stabileşte la reşedinţa sa de la ţară, unde duce o viaţă de sihastru, lucrând pământul şi îngrijind grădina.

Viaţa familiei lui era foarte grea. La 44 de ani, un incendiu îi mistuie casa. Gospodăria lui ajunge la sapă de lemn. Cu toate acestea, starea sufletească a poetului rămâne tihnită. Era tocmai perioada sa prolifică în creaţia literară. Poetul îşi alege, pentru prima dată, drept surse de inspiraţie, viaţa şi peisajele de la ţară, descriind într-un registru epicurian plăcerea traiului rustic, departe de onoruri deşarte. În poezia sa reprezentativă Întoarcere la viaţa campestră, el elogiază viaţa retrasă, munca alături de ţărani şi micile îndeletniciri gospodăreşti. Traiul la ţară şi atmosfera idilică, purificate şi înfrumuseţate în opera lui Tao Yuanming, devin refugiul spiritual în realitatea socială, plină de suferinţe.

În ultima parte a vieţii, considerând că adevăratele valori nu se află în contemporaneitate, ci în timpurile demult trecute, Tao Yuanming creează o societate utopică în cunoscutul poem narativ Însemnări de la Izvorul Florilor de Piersic. Este o poveste despre o „ţară mică” imaginară, aşezată între munţi şi văi, unde s-a refugiat şi stabilit un grup de pescari şi plugari. Pe acest pământ al făgăduinţei sălăşluiesc ordinea, armonia şi binele, care n-au nici o legătură cu exteriorul. Locuitorii de aici, veseli şi mulţumiţi, harnici şi cu sufletul curat, trăiesc în afara istoriei, neştiind că între timp se perindaseră dinastiile Han, Wei, Perioada Celor Trei Regate şi Jin. Izvorul Florilor de Piersic reprezintă dorinţa şi năzuinţa oamenilor martori ai acelor ani tulburi, la o societate paşnică şi armonioasă.

Tao Yuanming a lăsat posterităţii doar 120 de poeme şi mai mult de zece proze. Cu toate acestea, el deţine un loc deosebit de important în istoria literaturii chineze. În perioada dinastiei Jin de Est domnea pe plan literar formalismul. Mulţi literaţi goneau după cuvinte frumoase şi exprimări fastuoase. În schimb, Tao Yuanming aborda pentru prima dată tematica nouă a poeziei idilice. Creaţia sa, caracterizată prin simplitate, cursivitate şi expresivitatea limbajului, a continuat stilul conciziei specific poemelor tradiţionale chineze, insuflându-le totodată o nouă vigoare. Lirica lui Tao Yuanming, asemenea unui jalon, marchează înălţimea pe care a atins-o poezia antică a Chinei.