Qu Yuan este primul poet al antichităţii chineze. De-a lungul celor aproape 2300 de ani care s-au scurs de la moartea sa, a rămas poetul cel mai venerat şi iubit de poporul chinez. Qu Yuan a trăit în Perioada Statelor Combatante (475-221 î.e.n.), denumire care vine de la faptul că, pe vremea aceea, China era divizată în mai multe state, care purtau necontenit războaie unele împotriva celorlalte. Existau şapte state importante, dintre care Qin din Nord şi Chu din Sud erau cele mai puternice. Alte peste zece state mai mici erau dependente fie de Qin, fie de Chu.
Qu Yuan vine dintr-o familie onorabilă de aristocraţi din statul Chu şi a îndeplinit funcţii importante de dregător la curtea regală. A fost un cărturar erudit şi un diplomat remarcabil, fiind favorizat o vreme de suveranul statului Chu. În acea perioadă, regii şi aristocraţii se întreceau în a angaja cărturari înzestraţi care să-i servească, aşa încât domnea peste tot un climat de preţuire şi valorificare a talentelor. Mulţi savanţi mergeau din stat în stat, ca să-i convingă pe suverani să le accepte teoriile şi concepţiile. Spre deosebire de aceştia, Qu Yuan, animat de un patriotism fierbinte, n-a plecat niciodată peste hotare. El şi-a dorit doar să-l ajute pe suveranul statului Chu în promovarea unei politici interne şi externe luminate, pentru ca ţara să rămână independentă şi să devină tot mai puternică. Din păcate, Qu Yuan a intrat în contradicţii fără ieşire cu cercul de aristocraţi corupţi, pentru că s-a opus ferm politicii de capitulare duse de ei în faţa expansiunii statului Qin, motiv pentru care a atras mânia suveranului Huai Wang, care era de fapt susţinătorul din culise al nobilimii şi care l-a înlăturat, într-un final, din rândul favoriţilor şi l-a trimis în exil. În anul 279 î.e.n., oştile invadatoare ale statului Qin cuceresc Yingdu, capitala statului Chu. Intuiţiile sale cu privire la cotropirea ţării de către statul Qin se adeveresc. Neputând suporta gândul pieirii patriei sale dragi, Qu Yuan se aruncă în râul Miluo din provincia Hunan de astăzi.
Primul poet din istoria Chinei, Qu Yuan, a lăsat posterităţii o moştenire nepieritoare. Originalitatea poeziei sale, inspirată din literatura orală, constă în introducerea tematicii naţionaliste şi a unei prozodii noi. Capodopera sa Venit-a vremea întristării este cea mai amplă piesă lirică romantică, pe teme politice, din istoria literaturii chineze antice. Este un poem descriptiv de 373 versuri şi 2.490 hieroglife, care înfăţişează tabloul unei organizări sociale injuste, atunci când idealurile de dreptate nu-şi găseau împlinirea. Forţa mesajului transmis de poem este susţinută de convingerea că între idealurile social-politice ale autorului şi realitate există o prăpastie de netrecut. Qu Yuan face o mulţime de referiri la personalităţi şi evenimente istorice, în speranţa că regele statului Chu, la fel ca suveranii legendari din antichitate Yao, Shun şi Yu, să numească în funcţiile importante de la curte pe cei înţelepţi şi virtuoşi, să promoveze politici corecte pe plan intern, făcând să domnească dreptatea şi nicidecum interesele egoiste, iar în relaţiile inter-statale să fie încheiate alianţe cu alte principate, pentru ca împreună, acestea să opună rezistenţă temutului stat Qin. Venit-a vremea întristării depăşeşte formele de exprimare ale Cărţii Poemelor şi îmbogăţeşte extrem de mult expresivitatea poeziei, deschizând un spaţiu cu totul nou pentru creaţia lirică din China antică.
Enigmele cerului este un poem extraordinar creat de Qu Yuan, rar întâlnit în antichitate şi în zilele noastre. Cele 172 de întrebări adresate cerului se referă la fenomene din astronomie, geografie, literatură, filozofie şi din alte domenii, care reflectă îndoielile îndrăzneţe ale poetului faţă de concepţiile tradiţionaliste şi spiritul său de căutare a adevărului ştiinţei. Capodopere ale poemului descriptiv sunt considerate, de asemenea, Nouă ode şi Nouă elegii. Cel din urmă este alcătuit dintr-o suită de poeme de inspiraţie religioasă, prelucrate pe baza cântecelor ritualice. Qu Yuan a creionat în aceste poeme figurile mai multor zeităţi, preponderente fiind cântecele de iubire dintre zei şi pământeni.
În creaţia lirică a lui Qu Yuan pot fi observate o serie de idei fanteziste. Poetul a atribuit unor flori, ierburi şi arbori calităţi umane şi a creat imaginile unor zeiţe ca un fel de mesaj al virtuţii sale nobile şi curate. De aceea, atunci când citim operele lui Qu Yuan, putem nu doar să savurăm frumuseţea limbajului, dar să ne dăm seama şi de alesele-i calităţi şi profunda-i dragoste faţă de vatră, faţă de ţară. Iată de ce, Qu Yuan a rămas, de-a lungul mileniilor, cel mai iubit poet din China antică.