În urmă cu 50000 de ani, în paleolitic, oamenii se pricepeau deja să confecţioneze şi să folosească ace subţiri, făcute din oase de animale. În Europa, au fost descoperite astfel de ace primitive din os în situl arheologic Aurignac, cel care a dat şi denumirea culturii paleoliticului superior în acest areal. Acestea au un grad scăzut de prelucrare în timp ce un ac de os descoperit în situl unei aşezări de sinantropi, aflată în partea de sud-vest a oraşului Beijing, demonstrează o muncă plină de migală şi măiestrie a celor care populau arealul în acea perioadă şi anume, cu 18.000 î.e.n. Acul descoperit are o lungime de 82 mm şi un diametru de 3 mm, puţin mai gros decât un băţ de chibrit şi e puţin curbat. Suprafaţa acestuia este foarte netedă, arătând o bună tehnică de şlefuire, iar vârful e destul de ascuţit. Gaura acului este şi astăzi bine evidenţiată, experţii deducând că a fost scobită cu un obiect tăios. Însă este greu de stabilit tipul de aţă folosită de sinantropi. Experţii au ajuns la concluzia că este foarte posibil ca aţele folosite să fi fost fâşii foarte subţiri din ligamente de cerb. Lungimea ligamentului scos de pe femurul animalului poate atinge 50 cm. Firul obţinut e subţire şi alb şi seamănă cu mătasea prelucrată.
Dispunând de ac şi aţă, sinantropii îşi puteau confecţiona îmbrăcămintea, motiv care îi determină pe experţi să tragă concluzia că aceştia purtau îmbrăcăminte diversificată.
Sinantropii confecţionau şi purtau podoabe. Arheologii au găsit în peşterile locuite de aceştia coliere din pietricele, dinţi de animale, oase de peşti şi cochilii de scoici, toate şlefuite cu multă îndemânare. Mai mult, aveau găuri scobite şi erau prinse între ele cu sfori subţiri, vopsite în culoare roşie obţinută din pigmenţi naturali de oxid de fier, pe care-l extrăgeau din roci minerale.