Caracterul chinezesc este una dintre cele mai vechi forme de scriere, cu o largă răspândire şi folosire la nivel global. Crearea şi folosirea acestora a impulsionat dezvoltarea culturii chineze, având o influenţă profundă asupra dezvoltării culturii mondiale. În ruinele culturii Banpo, de acum 6000 de ani, au fost descoperite artefacte care au inscripţionate pe ele peste 50 de caractere. Acestea au fost scrise după anumite reguli, specialiştii fiind de părere că pot fi socotite „embrionii’’ caracterelor chinezeşti.
În dinastia Shang, din secolul al XVI-lea î.e.n, caracterele chinezeşti deveniseră autonome. Potrivit studiilor arheologice, în primii ani ai dinastiei Shang, civilizaţia chineză era deja destul de dezvoltată. O bună dovadă în acest sens o reprezintă apariţia inscripţiilor gravate pe oase sau pe carapace de broască ţestoasă. În acele vremuri, împăraţii aveau şi îndatoriri ritualice. Înainte de a întreprinde orice acţiune aveau datoria de a vedea ce spun prezicerile, dacă sunt favorabile.
Pe baza caracterelor gravate pe oase şi pe carapace de broască ţestoasă au luat naştere şi inscripţiile înscrise pe artefactele din bronz Zhuanshu (caractere de sigiliu, stil al caligrafiei chineze, folosit mai ales pentru sigilii), Lishu (scrierea oficială în stil antic, folosit mai ales în dinastia Han), Kaishu (scrierea regulată) etc.
Evoluţia caracterelor chinezeşti este un proces de standardizare şi stabilizare a formelor proprii de scriere. În epoca în care s-a inventat forma „Xiaozhuan”, liniile fiecărui caracter au început să fie clar fixate. După „Lishu”, caracterele trebuie scrise în formă dreptunghiulară turtită. Există şapte componente principale ale caracterelor chinezeşti – linia orizontală, linia verticală, trăsătura spre stânga, cea spre dreapta, punctul, trăsătura oblică de sus în jos, cea oblică de jos în sus. Mai mult, liniile fiecărui caracter, la fel ca şi ordinea scrierii, au fost în cele din urmă fixate. Forma „Kaishu” a devenit standardul caracterelor chinezeşti în ultimii peste o mie de ani.
Caracterele chinezeşti aparţin categoriei hieroglifelor. Din totalul acestora, uzuală e folosirea unui număr de 3.000. Acestea pot forma locuţiuni de cuvinte, expresii, iar combinate, formează propoziţii. Caracterele chinezeşti au influenţat şi forma şi evoluţia scrisului în ţările vecine. Caracterele din Japonia, Vietnam şi din cele două state coreene au fost create pe baza celor chinezeşti.