Metoda creşterii viermilor de mătase ar fi fost inventată de Leizu, una dintre soţiile împăratului Huangdi, acum mai bine de 5000 de ani. Între inscripţiile gravate pe oase şi carapace de broască ţestoasă apar şi caracterele ce redau viermii de mătase, dudul, firul de pe cocon, bumbacul etc. În prima colecţie de poezii chinezeşti, Cartea poemelor, scrisă în secolul al VI-lea î.e.n., există o poezie care descrie colectarea frunzelor de dud şi creşterea viermilor de mătase: „E o zi senină de primăvară, însoţită de cântecele graurilor, fetele purtând coşuri pe umeri, merg pe potecă pentru a culege frunze de dud mari şi fragede’’.
După ce Zhang Qian, un demnitar din dinastia Han de Vest (206 î.e.n.-25 e.n) a vizitat ţările din centrul şi vestul Asiei, produsele chinezeşti din mătase s-au răspândit, ajungând până în Europa. Această ţesătură subţire, moale şi colorată a fost privită drept un obiect preţios şi bogaţii Europei acelor vremuri s-au întrecut să o cumpere. Se spune că Gaius Iulius Caesar a mers în Forum îmbrăcat într-o haină din mătase, iar spectatorii s-au întrecut cu laudele. Cristofor Columb, cunoscutul navigator spaniol, a promis o haină de mătase ca premiu marinarului care va observa primul un nou continent. Preţul mătasurilor era la fel de mare ca cel al aurului în acele vremuri. În Imperiul Roman, de exemplu, a fost înregistrat un deficit financiar din cauza importurilor de mătase. A fost aprobată chiar o lege care interzicea vânzarea şi purtarea hainelor din mătase chinezească, care însă a întâmpinat o puternică obiecţie din partea nobililor care nu se puteau lipsi de acest lux. În cele din urmă, legea a trebuit abrogată.
La început, europenii credeau că fibrele de mătase erau obţinute prin înmuierea scoarţei copacilor în apă. După ce au aflat că mătasea e ţesută din firul obţinut din coconul viermelui, au hotărât să afle cu orice preţ această tehnică în China.
În secolul al VI-lea e.n., împăratul roman Justinian a trimis un misionar în China pentru a fura tehnologia creşterii viermilor. Acesta a sosit în Yunnan, sudul Chinei. A aflat că duzii cresc din seminţe, iar viermele apare prin încălzirea gogoaşei de mătase în haine timp de o săptămână. După apariţie, viermii de mătase mănâncă frunze de dud pentru a creşte şi a putea produce firele. Misionarul a furat câteva gogoşi de mătase şi seminţe de dud şi s-a întors cu ele acasă. Însă, din neglijenţă, a plantat gogoşile în pământ şi a pus seminţele de dud în haine, nereuşind să crească nici duzi şi nici viermi de mătase.
Ulterior, împăratul Justinian a trimis în China alţi doi misionari, mai inteligenţi. Sub pretextul misionarismului, aceştia au reuşit să fure încă o dată gogoşi de vierme şi seminţe de dud, pe care le-au ascuns în bastoane şi le-au transportat aşa în Europa.
Există şi o altă poveste despre răspândirea acestor tehnici în Occident. În cartea Călătorie în ţările din Asia Centrală şi de Est, scrisă de călugărul Xuanzang din dinastia Tang (618-907 e.n.), se povestește că o ţară mică, numită Gostana, a vrut să afle metoda creşterii viermilor de mătase şi a cerut statului Beiwei (386-534 e.n.) să dezvăluie secretul mătăsii. Acesta a refuzat şi a întărit apărarea la frontieră pentru a preveni răspândirea secretului fabricării în străinătate. Împăratul din statul Gostana a căutat atunci altă metodă, a cerut în căsătorie o prinţesă din statul Beiwei, sub pretextul întăririi relaţiilor de prietenie. Tatăl prinţesei a acceptat cererea. Înainte de a avea loc nunta, împăratul din Gostana i-a cerut prinţesei să-i aducă gogoşi de vierme şi seminţe de dud. Înainte de a pleca de-acasă, prinţesa a ascuns comorile secrete în acoperământul capului. La frontieră, soldaţii au examinat toate obiectele prinţesei, dar n-au îndrăznit să se uite şi sub vălul ei. Aşa, potrivit povestirii, metoda creşterii viermilor de mătase s-a răspândit până în Occident.
Autenticitatea întâmplării este confirmată şi de o gravură descoperită de un explorator ungur în Regiunea Autonomă Xingjiang-Uigură. Aceasta arată o nobilă, îmbrăcată somptuos şi încadrată de slujnice. Cea din stânga arată cu degetul spre capul stăpânei. Este posibil ca aceasta să fie chiar prinţesa care a dus viermii de mătase şi seminţele de dud în lumea occidentală.