Mausoleul împăratului Qin Shi Huang (221-206 î.e.n) din dinastia Qin, prima dinastie feudală din istoria Chinei, se află în comuna Yansai, la cinci kilometri est de centrul ţinutului Lintong, provincia Shaanxi, din vestul Chinei. Mormântul este situat la poalele Muntelui Lishan, în apropierea râului Weishui. Privit de sus, din avion, mormântul aduce cu o piramidă uriaşă.
Structura mausoleului este asemănătoare cu cea a vechiului oraş Xianyang, capitala dinastiei Qin. Construcţia subterană redă simbolic magnificul palat imperial, zidurile interioare şi exterioare sunt de asemenea o reprezentare a celor ale oraşului imperial şi a vechii capitale. Mausoleul Împăratului Qin Shi Huang şi cele asociate acestuia au o suprafaţă totală de 66,25 km2, de două ori mai mare decât suprafaţa oraşului Xi’an, reşedinţa provinciei Shaanxi.
Împăratul Qin Shi Huang a ordonat construirea ansamblului funerar imediat după urcarea sa pe tron, la vârsta de 13 ani. După ce a reunificat întreaga Chină, împăratul a ordonat recrutarea a peste zece mii de lucrători pentru continuarea lucrărilor, care au durat în total 37 de ani, până la moartea sa. Potrivit informaţiilor din arhivele istorice, mormântul a fost săpat sub un izvor şi consolidat în bronz. În interior s-au construit multe palate, turnuri şi clădiri, dotate cu numeroase obiecte preţioase de artă. Pentru a preveni un eventual jaf, a fost instalat un sistem complex de apărare. În cazul în care cineva ar fi pătruns înăuntru, mii de săgeţi se declanşau automat asupra acestuia.
Sala unde se află înmormântat împăratul a fost realizată extrem de somptuos. Bolta a fost împodobită cu mii de perle şi pietre preţioase, reprezentând cerul şi stelele. Lângă catafalc era aşezată macheta împărăţiei, inclusiv munţii şi fluviile, iar pe cursul fiecărui fluviu curgea mercur, pe care pluteau raţe poleite cu aur. Sala era luminată cu lămpi ce ardeau cu ulei de balenă. În afara încăperii mortuare, o imensă armată de teracotă îl „apăra” zi şi noapte pe defunctul împărat. Fiecare colţ al mormântului, era de fapt o reprezentare a manifestării puterilor şi statutului împăratului.
Împăratul Qin Shi Huang a murit în anul 210 î.e.n, pe când se afla în localitatea Shaqiu, cum se numea pe atunci actualul sat Dapingtai din ţinutul Guangzong al provinciei Hebei. La două luni de la moartea sa, corpul neînsufleţit a fost transportat în capitală şi organizate ceremonii funerare. Noul împărat, Hu Hai a ordonat ca toate servitoarele împăratului decedat să fie îngropate de vii împreună cu acesta, la fel şi meşterii care au construit mormântul.
În Istoria Dinastiei Han scrie că mormântul împăratului Qin Shi Huang a fost distrus în anul 206 î.e.n. de către împăratul statului Chu, Xiang Yu. Conform scrierilor, ar fi fost atât de multe obiecte scoase din mormânt, încât cei 300.000 de oameni trimişi să le aducă n-au reuşit să le transporte pe toate timp de 30 de zile. Ulterior, jefuitori veniţi din nord-estul Chinei au furat un sicriu de bronz din mormânt. Scrierile mai arată că un păstor ar fi intrat întâmplător în complexul funerar pentru a-şi căuta caprele pierdute şi, din neglijenţă, torţa sa ar fi declanşat un incendiu de proporţii care ar fi durat 90 de zile şi ar fi distrus tot mormântul.
Cercetătorii spun însă că în cunoscutele Însemnări istorice ale lui Sima Qian, cărturar din dinastia Han, nu e menţionat niciun cuvânt despre marele incendiu din mormântul împăratului Qin Shi Huang. Între scrierea operei lui Sima Qian şi moartea lui Qin Shi Huang e un interval de doar o sută şi ceva de ani. Ciudat este însă faptul că Li Daoyuan, care a trăit între anii 472 şi 527 e.n., adică aproximativ 600 de ani după moartea lui Shihuangi, a descris detaliat incendiul, ceea ce i-a făcut pe mulţi cercetători să se îndoiască de autenticitatea evenimentului.
Din anul 1949, de la înfiinţarea R.P.Chineze, mai ales după descoperirea armatei de teracotă, arheologii chinezi au făcut multe investigaţii asupra mormântului. În jurul palatului subteran, au fost găsite doar două încercări de acces săpate de hoţi. Una în partea de nord-est a mormântului, cealaltă în cea de vest, amândouă cu un diametru de 90 cm şi o adâncime de doar 9 m, care nu atinseseră nici măcar marginea palatului subteran. Între aceste orificii şi centrul mormântului există o distanţă de 250 m.
Mai mult, arheologii au constatat că stratul care acoperă palatul n-a fost săpat şi nici n-au fost identificate urme de intervenţie în zidul acestuia. Observaţiile vin să întărească convingerea că palatul subteran este bine păstrat şi n-a fost deteriorat sau jefuit, iar povestea incendiului din mormânt este lipsită de temei. Potrivit analizelor, împăratul Xiang Yu a distrus doar o parte din construcţiile auxiliare ale mormântului. Dacă această deducţie este corectă, putem să ne imaginăm cât de somptuos este acest palat subteran.