De ce au fost construite Grotele Mogao în adâncul unei prăpăstii, într-un deşert?

Grotele Mogao, cel mai mare şi mai bine păstrat complex budist din lume, un tezaur artistic remarcabil, au fost construite într-o prăpastie în zona deşertică ce se întinde în nord-vestul Chinei. De ce tocmai acolo?, se întreabă multă lume.

Potrivit legendei, aşezarea a fost aleasă de un călugăr pe nume Yue Zun. În anul 366 e.n, Yue Zun, aflat în timpul unei călătorii spre vest, a ajuns la poalele Muntelui Sanwei. La apusul soarelui, a căutat un adăpost pentru noapte şi a dat peste un loc ce părea ireal la lăsarea serii. Muntele Mingsha părea poleit cu aur în lumina asfinţitului, iar în faţa ochilor avea zeci de mii de Buddha ce pluteau în văzduhul curat. Yue Zun a rămas fără cuvinte în faţa nemaivăzutului peisaj, convins fiind că era într-un loc cu adevărat sfânt. Nu a stat mult pe gânduri şi a angajat oameni să sape grote în munte. Până în perioada dinastiei Tang (618-907 e.n.), numărul acestora ajunsese la peste o mie.

În urma unor îndelungate cercetări, experţii au dovedit că alegerea locului pentru construcţia Grotelor Mogao este o dovadă a înţelepciunii înaintaşilor. Grotele au fost construite într-o oază, loc care întruchipează doctrina budistă a izolării de lume şi contopirea cu natura. În faţa Grotelor Mogao, curge apa râului Dangquan, ce ajută copacii din jurul acestora să supravieţuiască deşertului. Porţile grotelor mici sunt situate una lângă alta pe partea de est a muntelui, iar cea poziţionată cel mai sus, se află la o înălţime de 40 m. Iarna, vântul bate dinspre vest şi nu intră în grote, vara când îşi schimbă direcţia dinspre est, Muntele Sanwei, aflat în faţa Grotelor Mogao, devine un paravan natural pentru acestea. Grotele Mogao au rezistat nu doar intemperiilor, ci şi cursului istoriei. 492 de grote din 11 dinastii, precum şi un mare număr de fresce şi statui din interiorul acestora s-au păstrat în bună stare, fiind astăzi un patrimoniu artistic şi cultural inestimabil.