În 1989, cercetătorii de la Academia Chineză de Ştiinţe Sociale a efectuat sondaje în satul Liucunbao dintr-o suburbie a oraşului Xi’an, provincia Shaanxi, în nord-vestul ţării. Arheologii au descoperit aici 21 de cuptoare cu o vechime de aproximativ 2100 de ani, de unde au scos câteva mii de soldaţi de ceramică. Acestea au fost folosite la fabricarea soldaţilor care erau îngropaţi în morminte împreună cu împăraţii defuncţi. Capacitatea unui cuptor era uriaşă, putea cuprinde 350-400 de soldaţi. Astfel, 21 de cuptoare puteau produce odată 7.350-8.400 de soldaţi de ceramică.
Analizând artefactele descoperite, specialiştii au dezlegat secretul tehnologiei arderii soldaţilor de ceramică. Statuile erau confecţionate cu ajutorul unei matriţe, însă nasul, gura, ochii şi urechile trebuiau sculptate înainte de ardere. În faza de ardere, soldaţii nu erau pictaţi. După scoaterea lor din cuptor, erau acoperiţi cu un strat de praf alb. La ardere, soldaţii erau aşezaţi în cuptor cu capul în jos şi cu picioarele în sus. La finalizarea fiecărei statui, maestrul îşi inscripţiona numele pe corpul acesteia.