Mausoleul Xiao este mormântul lui Zhu Yuanzhang, primul împărat al dinastiei Ming (1368-1644), unul din cele mai grandioase edificii funerare din lume.
Zhu Yuanzhang a început să-şi construiască edificiul funerar imediat după preluarea puterii. Construcţia acestuia a durat 25 de ani şi a fost finalizat până la urcarea pe tron a fiului său. Zhu Yuanzhang a fixat capitala dinastiei la Nanjing în estul Chinei (fiul său a mutat însă capitala la Beijing). Acest complex funerar este doar unul dintre cele 16 ale împăraţilor din dinastia Ming şi singurul care nu se află în apropierea oraşului Beijing, ci lângă Nanjing. Potrivit documentelor istorice, mausoleul Xiao are o circumferinţă de 22,5 km, echivalentul a două treimi din perimetrul oraşului Nanjing din acea vreme. Palatele din lemn au rezistat timp de peste 600 de ani la intemperii şi războaie, însă în cele din urmă au fost distruse. Fundaţia din piatră rămasă certifică grandoarea iniţială a construcţiei. Structura şi distribuţia spaţiului în edificiul funerar Xiao sunt asemănătoare celor construite ulterior, dar dimensiunea acestuia a fost mult mai mare decât a celor construite la Beijing. Un alt aspect specific mausoleului Xiao este faptul că „drumul sfânt’’ nu este drept, ci în zig-zag. Arheologii nu au o explicaţie pentru această opţiune neobişnuită. Unii cred că această formă exprimă personalitatea împăratului, alţii cred că Zhu Yuanzhang a vrut doar să prelungească traseul.
Cel mai misterios loc al mausoleului este fără doar şi poate palatul subteran, unde se află catafalcurile lui Zhu Yuanzhang şi al împărătesei sale. Palatul subteran se află în centrul edificiului funerar şi este înconjurat de un zid lung de peste 1.100 m. Vreme de sute de ani, nimeni n-a putut preciza unde se află localizat palatul subteran. Conform legendei, pentru prevenirea deshumării lui Zhu Yuanzhang, funeraliile acestuia ar fi avut loc simultan la toate cele 13 porţi ale oraşului Nanjing, iar gărzile pentru funeralii ar fi fost absolut identice. Se vehicula şi zvonul că Zhu Yuanzhang nu a fost înmormântat la Nanjing, ci la Beijing. Astfel, sute de ani nu s-a ştiut dacă primul împărat al dinastiei Ming a fost înmormânt sau nu în mausoleul Xiao. În 1997, Departamentul local de Patrimoniu a folosit detecţia magnetică şi sistemul de localizare prin GPS pentru prospectarea şi cercetarea unui perimetru cu o suprafaţă de peste 20.000 m2 şi a obţinut tot atâtea date, 20.000, reuşind în sfârşit să identifice cu succes poziţia palatului subteran şi a catafalcului lui Zhu Yuanzhang. Experţii au anunţat că primul împărat al dinastiei Ming, Zhu Yuanzhang, a fost într-adevăr înmormântat acolo, palatul subteran aflându-se la o adâncime de câteva zeci de metri, în bună stare. Edificiul nu a fost dezgropat.
Mausoleul Xiao are multe particularităţi faţă de cele ale altor dinastii feudale. În urma prospecţiunilor s-a constatat că pasajul care duce la încăperea funerară nu este drept şi nici de-a lungul axului palatului subteran. Specialiştii nu pot explica deocamdată motivul acestui mod de poziţionare a mormântului lui Zhu Yuanzhang, însă stilul arhitectonic al acestui edificiu a influenţat puternic construcţiile ulterioare. Spre exemplu, la mormântul Ding dintre cele 13 ale dinastiei Ming, intrarea în camera funerară este poziţionată în stânga, diametral opusă faţă de cea a încăperii din mausoleul Xiao. În decursul cercetărilor, arheologii au descoperit că cel puţin 60% din suprafaţa muntelui unde se află mausoleul a fost construită artificial. De exemplu, cupola mormântului este făcută din bolovani. În urma analizelor, s-a constatat că aceştia au fost aduşi aici din zone mai joase, metodă de izolare ce ţine de practicile de construcţie din est, tehnică menită să prevină spălarea stratului de la suprafaţa mormântului de ploi şi dezgroparea voită sau accidentală. Uimitor este faptul că statuile din piatră cu reprezentări de animale, aflate în faţa mausoleului, sunt fosile paleontologice cu o vechime de 300 milioane de ani, constatare făcută iniţial de un inginer de la o mină de argint, ipoteză confirmată ulterior de doi experţi în domeniu. Această descoperire conferă statuilor de pe drumul sfânt atât valoare istorică şi cultural-artistică, cât şi valoare ştiinţifică.