Comoara Yin şi caracterele inscripţionate pe carapace de broască ţestoasă

Civilizaţia de mii de ani a Chinei a lăsat urme peste tot în pământul ţării, astfel că permanent sunt descoperite noi vestigii valoroase, uneori întâmplător, alteori prin săpături arheologice sistematice. Tehnicile arheologice moderne au contribuit la descoperirea multora dintre acestea, unele de importanţă majoră pentru istoria şi cultura mondială.

Una dintre aceste descoperiri majore este legată de identificarea centrului administrativ al imperiului dinastiei Yin, pe raza oraşului Anyang, din provincia Henan. Acesta ocupă o suprafaţă de 24 de km2 şi este, în prezent, unul dintre cele mai renumite situri istorice. Potrivit atestărilor, în secolul al XIV-lea î.e.n, regele ţării din dinastia Shang, Pangeng, a mutat capitala de la Qufu (provincia Shandong de astăzi), în oraşul Anyang. Timp de 300 de ani, aici a fost centrul politic, cultural şi economic al dinastiei. În anul 1046 î.e.n, regele Zhouwu l-a învins pe Zhou, ultimul rege al dinastiei, iar oraşul a ajuns ruine. Dinastia Shang a purtat şi numele de Yin, de aici numele de „Vestigiile Yin”.

Excavarea sitului Yin reprezintă cea mai importantă descoperire arheologică din perioada contemporană a Chinei. Primele săpături au început în anul 1928. Atunci au fost găsite numeroase artefacte, inclusiv faimoasele carapace de broască ţestoasă cu inscripţii gravate pe ele şi o mulţime de obiecte din bronz. Descoperirea carapacelor de broască ţestoasă, mai precis a caracterelor gravate pe acestea, reprezintă unul dintre marile evenimente ale istoriei descoperirilor arhelogice.

În China antică, caracterele aveau rol ritualic. În perioada dinastiei Shang, regii îşi bazau acţiunile pe prezicerile obţinute cu ajutorul acestora. Înainte de a intra în circuitul ritualic, carapacele de broască ţestoasă trebuiau prelucrate, curăţate perfect şi şlefuite, apoi se incizau găuri pe interiorul acestora sau pe oase de animale, cu ajutorul unor unelte speciale. Carapacele astfel pregătite erau aşezate într-o anumită ordine, iar cel care oficia slujba îşi grava şi numele, data divinaţiei şi motivul solicitării mesajului divin, apoi, aceste suporturi sacre erau arse. Din cauza căldurii, în carapace se produceau fisuri, denumite „Zhao”. Analizând direcţia fisurilor, maestrul de ceremonie trăgea concluziile şi grava rezultatul divinaţiei pe carapace. Dacă previziunile se dovedeau corecte, carapacele erau depuse spre păstrare în arhiva oficială.

În acest sit au fost descoperite până acum peste 160.000 de astfel de carapace, multe întregi, altele doar bucăţi şi fără inscripţii. Potrivit inventarului ştiinţific, sunt înregistrate peste 4.000 de caractere inscripţionate. Experţii au cercetat aproape 3.000 dintre acestea, 1.000 au fost descifrate, semnificaţia lor fiind acceptată de întreaga comunitate ştiinţifică chineză, restul rămânând deocamdată nedescifrate. Prin studiul acestor caractere, s-a putut stabili contextul politic, economic şi cultural din timpul dinastiei Shang.

Prima monografie ştiinţifică privind cercetările asupra caracterelor de pe carapacele de broască ţestoasă a fost editată în 1913 de Liu E. Un studiu ulterior pe această temă este lucrarea renumitului istoric şi scriitor Guo Moruo, Studii asupra caracterelor inscripţionate pe carapacele de broască ţestoasă, tipărită în 1929.

Săpăturile arheologice din ultimii ani au scos la iveală carapace mai vechi de broască ţestoasă, datând din perioada dinastiei Zhou de Vest, însă pe acestea sunt prezente foarte puţine caractere, neavând astfel o importanţă la fel de mare ca cele din dinastia Shang. Importanţa săpăturilor din situl Yin nu se rezumă doar la descoperirea caracterelor gravate pe carapace de broască ţestoasă. În ultimii 70 de ani, au fost descoperite în acest complex arheologic urmele a peste 50 de palate şi temple, 12 morminte princiare, câteva mii de morminte nobiliare şi de rând, 1.000 de gropi sacrificiale, 5 ateliere meşteşugăreşti, mai mult de 30 de gropi sacrificiale speciale în care se aduceau ca jertfe cai cu căruţe cu tot, precum şi o mare cantitate de obiecte din bronz, jad, ceramică şi os. Toate acestea redau în parte imaginea societăţii chineze timpurii.