„Drumul mătăsii” deschis de China acum mai bine de două mii de ani este o legendă care continuă să fascineze şi astăzi. Dincolo de aceasta însă, drumul a apărut ca o necesitate a vremii, ca o punte de legătură între China şi ţările asiatice, europene şi africane. Putem spune că cel mai faimos drum al antichităţii a contribuit semnificativ la schimburile de bunuri materiale, culturale, dar şi spirituale dintre Est şi Vest.
Drumul care străbătea Asia Centrală, de Sud şi de Vest, Europa şi Africa de Nord, şi-a dobândit numele ca urmare a faptului că pe acest traseu au fost transportate cantităţi însemnate de mătase. Acesta s-a format, în linii mari, în timpul dinastiei Han, în secolul l î.e.n. În vremea aceea, traseul sudic al drumului trecea prin Afganistan, Uzbekistan, Iran şi ajungea până în oraşul egiptean Alexandria. Alt traseu trecea prin Pakistan, Kabul în Afganistan şi ajungea în zona Golfului Persic, iar pornind din Kabul, spre sud, se putea ajunge în oraşul Karachi din Pakistanul de astăzi sau pe mare, până în Iran şi mai departe la Roma.
Între secolele II î.e.n.-II e.n., „Drumul mătăsii” traversa patru imperii: Imperiul Roman din Europa, Imperiul Part din Asia de Vest, Imperiul Kushan din Asia Centrală şi cel condus de dinastia Han din Asia Orientală, aşadar putem spune că „Drumului mătăsii” a impulsionat schimburile dintre cele patru mari civilizaţii ale antichităţii.
Prin intermediul „Drumului mătăsii” ajungeau atât în Est cât şi în Vest, noutăţi nemaivăzute. Astfel, potrivit documentelor istorice, mai multe plante (care în scrierea chinezească includ caracterul „Hu”), cum sunt nucul, morcovul şi piperul au fost aduse din Vest. Secolele VII-IX e.n (Dinastia Tang) a fost perioada de maximă dezvoltare a schimburilor de mărfuri între China şi ţările din vest pe celebrul „Drum al mătăsii”. Păsări şi animale rare, bijuterii, mirodenii, vase de porţelan, monezi de aur şi argint din vest, muzică, dansuri, artă culinară, îmbrăcăminte din Asia Centrală şi Asia de Vest – toate acestea au fost aduse în China. În schimb, produse şi tehnologii de fabricare a acestora ca mătasea, viermii de mătase, hârtia, tiparul, obiecte lăcuite şi de porţelan, praful de puşcă şi busola au ajuns în vest şi nu numai, contribuind major la evoluţia civilizaţiei mondiale.
În paralel cu schimburile materiale şi cele culturale au avut un dinamism puternic mijlocite de existenţa „Drumului mătăsii”. Budismul, una dintre cele trei religii majore ale lumii, a pătruns în China pe la sfârşitul dinastiei Han de Vest (206-220 î.e.n.), prin pelerinii care intrau în marile târguri chinezeşti împreună cu caravanele de negustori. În grota de la Kizil din Regiunea Autonomă Xingjiang-Uigură, săpată în secolul al III-lea e.n, se află în jur de 10.000 de fresce, ce ilustrează momentele pătrunderii budismului din India în China. Istoricii consideră că prima atestare a budismului în China este legată de localitatea Kizil din regiunea Xingjiang-Uigură, zonă aflată de-a lungul „Drumului mătăsii”. Apoi, budismul a ajuns la Dunghuang, în Gansu şi în cele din urmă în regiunile interioare ale Chinei. De-a lungul „Drumului mătăsii” au fost descoperite numeroase grote budiste cum sunt cele renumite de la Mogao din Dunhuang, provincia Gansu, Grotele de piatră Longmen din oraşul Luoyang, provincia Henan, lăcaşuri-mărturii ale schimburilor culturale realizate între Est şi Vest pe acest drum. Astăzi, acestea sunt înscrise pe lista patrimoniului cultural mondial.
După secolul al IX-lea, odată cu schimbarea configuraţiei politice şi economice de pe continentele asiatic şi european, mai ales datorită dezvoltării navigaţiei, transporturile maritime au început să joace un rol tot mai mare în schimburile comerciale, iar tradiţionalul drum a devenit treptat depăşit. Până în secolul al X-lea, în timpul dinastiei Song, „Drumul mătăsii” ieşise din circuitul comercial al vremii. Cu toate acestea, „Drumul mătăsii” a avut un rol esenţial în evoluţia şi dezvoltarea civilizaţiei mondiale. În ultimii ani, UNESCO a lansat un nou program de cercetare a „Drumului mătăsii”, dorind o reactivare a acestuia ca o cale de promovare a dialogului şi schimburilor dintre Est şi Vest.