Dinastia Qing

Dinastia Qing a început în anul 1644 şi s-a încheiat în 1911. De la primul împărat al dinastiei, Nurhaci şi până la ultimul, Pu Yi, au urcat pe tron 12 suverani. Din momentul trecerii trupelor Qing peste Marele Zid, au fost zece împăraţi, care au condus China timp de 268 de ani.

Suprafaţa imperiului Qing a ajuns, cu timpul, la peste 12 milioane km2. Pe scurt, în anul 1616, Nurhaci a creat dinastia Houjin. În 1636, împăratul Huang Taiji a schimbat numele ţării în Qing. În anul 1644, trupele ţăranilor răsculaţi conduse de Li Zicheng au răsturnat dinastia Ming, iar împăratul Chongzhen s-a sinucis. Profitând de această ocazie, armatele Qing au trecut peste Marele Zid, au învins trupele răsculaţilor şi au stabilit capitala la Beijing. Conducerea statului Qing a înăbuşit răscoalele ţăranilor şi mişcarea de rezistenţă din diferite regiuni ale ţării, unificând treptat întregul teritoriu.

La începutul dinastiei Qing, pentru destinderea tensiunilor sociale, au fost aplicate o serie de măsuri, printre care acordarea de recompense pentru desţelenirea terenurilor şi reducerea taxelor şi impozitelor. Ca rezultat, societatea şi economia au cunoscut o mare dezvoltare în întreaga ţară. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, evoluţia economiei din perioada feudală a atins apogeul, fiind numită în istorie „Epoca de aur Kang, Yong şi Qian” (după numele împăraţilor Kangxi, Yongzheng şi Qianlong). Sistemul autocraţiei şi concentrării puterii a fost perfecţionat, puterea statului devenind uriaşă. Societatea a înregistrat o perioadă de stabilitate, astfel că până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, populaţia ajunsese la aproximativ 300 milioane.

În anul 1661, Zheng Chenggong a traversat strâmtoarea Taiwan în fruntea unei flote de război, i-a învins pe coloniştii olandezi care ocupau insula de peste 38 de ani, iar la începutul anului următor olandezii s-au predat, Taiwanul revenind din nou Chinei. La sfârşitul secolului al XVI-lea, Rusia ţaristă şi-a început expansiunea spre est. În timp ce trupele Qing înaintau în interiorul teritoriului, Rusia a ocupat Yaksa, Nibuchu şi alte zone. Guvernul Qing a cerut în repetate rânduri ruşilor să se retragă de pe teritoriul Chinei. În anul 1685 şi în 1686, împăratul Kangxi a ordonat în două rânduri ofensiva împotriva forţelor ruse din zona Yaksa. Acestea au fost silite la negocieri privind segmentul de est al liniei de frontieră dintre cele două ţări. În anul 1689, reprezentanţii chinezi şi ruşi au purtat tratative la Nibuchu şi au semnat oficial primul tratat de frontieră cunoscut ca „Tratatul Nibuchu’’.

La mijlocul perioadei de domnie a împăratului Qianlong, răscoalele din hanatul Dzungar (aflat în sudul Muntelui Tianshan) şi regiunea Hui (aflată în sudul Muntelui Tianshan) au fost suprimate, iar regiunea uigură a fost inclusă în teritoriul ţării. Împăratul Qianlong a luat o serie de măsuri pentru dezvoltarea economiei, culturii şi transporturilor în regiunile de graniţă.