Dinastia Yuan

Statul Jin (1115-1234), creat de etnia nüzhen a luat în stăpânire nordul Chinei în 1125, şi a pus capăt dinastiei Song de Nord în 1127. La început, suveranii Song de Sud (1127-1279) reuşiseră să se înţeleagă cu primejdioşii lor vecini, însă mongolii veniţi din inima Asiei, curând după ce şi-au asigurat cuceriri vaste spre vest, s-au năpustit asupra Chinei, înlăturând dinastia Jin în 1234 şi apoi Song de Sud. Pe plan intern, imperiul a fost reorganizat în provincii care au rămas, în linii mari, aceleaşi până în zilele noastre, în mod conştient sau nu, epocile următoare au preluat moştenirea mongolă. Redeschiderea Drumului mătăsii, practic nefolosit după perioada Tang, anunţa o epocă de prosperitate economică. Primii beneficiari ai acesteia au fost marile oraşe, a căror dezvoltare începuse încă din perioada Song. Sub ocupaţia mongolă, oraşul Hangzhou devenise o metropolă frecventată de negustori şi călători veniţi din toate ţările asiatice, aici ajungând de altfel şi Marco Polo. Prezenţa stelelor funerare şi a basoreliefurilor certifică prezenţa în oraşele din sud a comunităţilor hinduse, musulmane sau creştine.

În perioada dinastiilor Tang, Song si Yuan, China era ţara cea mai puternică din lume. Economia şi cultura au reprezentat o atracţie deosebită pentru ţările vecine. În această perioadă, contactele reciproce ale diplomaţilor, oamenilor de afaceri şi cercetătorilor din Orient şi Occident erau mult mai frecvente decât în dinastiile din trecut. Dinastia Yuan avea legături strânse cu Japonia şi ţările din sud-estul Asiei. Cele trei mari invenţii, tipografia, praful de puşcă şi busola au fost răspândite, în dinastia Yuan, prin intermediul arabilor, în Europa. În acelaşi timp, astronomia, medicina şi aritmetica din ţările arabe, precum şi islamismul au intrat în China. Porţelanul şi ceramica din China, transportate spre Africa de Est, au ajuns în Maroc. Astfel, dinastia Yuan a cunoscut o perioadă de avânt cultural, favorizată în mare parte de noile contacte culturale cu musulmani, creştini şi evrei. Un mare impact au avut mai ales popoarele din Asia Centrală, precum tibetanii şi otomanii.

Perioada Yuan a dat multe nume importante în pictură, majoritatea, însă, s-au îndepărtat de curtea imperială pentru a picta în intimitate, dispreţuindu-i pe cuceritorii barbari. Zhao Mengfu (1254-1322), unul dintre urmaşii familiei imperiale a dinastiei Song de Sud, face excepţie de la regulă, el având acces la mari demnitari ai dinastiei Yuan. Acest caligraf de excepţie s-a specializat în picturile cu cai, dar a fost şi un mare peisagist. Original şi sensibil, nu picta pentru curte, ci pentru propria-i plăcere.