În anul 960 e.n., cel care avea să devină primul împărat al dinastiei Song, Zhao Kuangyin, a declanşat o serie de revolte armate în localitatea Chenqiao, în urma cărora a preluat puterea şi a înfiinţat noua dinastie, moment care a încheiat perioada de scindare a ţării din vremea ,,Celor cinci dinastii şi a celor zece state’’. Dinastia Song a durat 319 ani, până în anul 1279 şi a avut două perioade: Song de Nord şi Song de Sud. În Song de Nord, populaţia Qidan a pus bazele statului Liao (947-1125) în nordul Chinei; la nord-vest de Song de Nord populaţia Dangxiang a înfiinţat statul Xia de Vest (1038-1227); în anul 1115 populaţia Nüzhen a creat, tot în nordul Chinei, statul Jin (1115-1234). În anul 1125, statul Liao a fost distrus de Jin. Doi ani mai târziu, în 1127, trupele Jin au atacat şi au intrat în oraşul Kaifeng – capitala Song de Nord şi au capturat doi împăraţi, Huizong şi Qinzong, desfiinţând Song de Nord. Împăratul Gaozong, Zhao Gou, a urcat pe tron în oraşul Nanjing, fiind apoi nevoit să se refugieze la Lin’an (Hangzhou de astăzi, în sudul Chinei) şi a înfiinţat Song de Sud. Song de Nord a fost perioada în care dinastia s-a confruntat cu statele Liao, Xia şi Jin, iar Song de Sud a fost cea în care dinastia s-a îndreptat spre declin.
După ce dinastia Song de Nord a unificat regiunile din nordul Chinei, societatea, economia şi cultura au cunoscut din nou o mare dezvoltare. Comerţul cu celelalte state era prosper, doi cunoscuţi demnitari, Fan Zhongyan şi Wang Anshi au aplicat o serie de reforme care au aplanat pentru o vreme contradicţiile sociale. Cu toate acestea, au existat şi răscoale ţărăneşti împotriva domniei decadente a împăratului Huizong, cele mai cunoscute au fost conduse de Fang La şi Song Jiang.
Un alt personaj istoric al acestei perioade a fost renumitul general Yue Fei, care a contribuit la apărarea dinastiei Song de Sud împotriva atacurilor statului Jin. În ultimii ani ai dinastiei Song de Sud, Jia Sidao, un demnitar corupt, a căutat să preia puterea statului, ceea ce a accelerat procesul de stingere a dinastiei.
Cu toată frământarea vremii, în această perioadă, au fost înregistrate o serie de realizări deosebite în domeniul tehnicii şi ştiinţei. Busola, tiparul şi praful de puşcă se aflau în curs de perfecţionare. Tiparul cu caractere mobile, inventat de Bi Sheng, a precedat cu 400 de ani descoperirea sa în Europa. Su Song a inventat primul ceas astronomic din lume, ce funcţiona cu apă. Lucrarea Dialogul scris de la Mengxi (Meng xi bi tan) realizat de Shen Kuo, ocupă un loc aparte în istoria ştiinţei şi tehnicii, cumulând cunoştinţe de astronomie, matematică, fizică, chimie, biologie, topografie, geografie, meteorologie, medicină, inginerie şi tehnică, literatură, istorie, muzică, artă plastică etc. De asemenea, în domeniul culturii, ideile şcolii confucianiste Li au avut o largă răspândire. Tot atunci au apărut Zhu Xi, Lu Jiuyuan şi alţi cercetători confucianişti. Se bucura de popularitate şi taoismul, budismul şi alte culte religioase venite din străinătate. Cartea despre dinastia Tang – Xin Tang Shu a contribuit în mod deosebit la cunoaşterea istoriei acesteia. Cronica Zi Zhi Tong Jian scrisă de Sima Qian reprezintă un model în rândul lucrărilor istorice în stil cronicăresc, referindu-se la o perioadă de 1362 de ani din istoria Chinei. În domeniul literaturii, s-au făcut remarcaţi prozatori ca Ouyang Xiu, Su Shi şi alţii, iar ,,Songci’’, gen specific de poezie, a reprezentat vârful literaturii acelei perioade. Marii poeţi Yan Shu, Liu Yong, Zhou Bangyan, Li Qingzhao, Xin Qiji etc. s-au aflat în fruntea generaţiei poeţilor ,,Songci’’. Cărţile de poveşti şi opera tradiţională erau, de asemenea, bine reprezentate. În pictură, predominau peisajele în tuş şi reprezentările de flori şi păsări. O pictură remarcabilă, realizată în această perioadă este ,,Privelişte de pe cele două maluri în ziua de Qingming” (Ziua Morţilor) a pictorului Zhang Zeduan, o capodoperă nemuritoare a picturii tradiţionale chinezeşti.