La sfârşitul secolului al II-lea e.n., ultimul împărat al dinastiei Han de Est ajunge la finalul domniei, iar China intră într-o lungă perioadă de tranziţie.
Aceasta a început cu epoca Celor Trei Regate constituite din statul Shu-Han de la Chengdu, capitala provinciei Sichuan, din Wu, fondat de Sun Quan în oraşul Nanjing şi din Wei, avându-l ca întemeietor pe Cao Cao, regat situat în Luoyang.
După perioada Celor Trei Regate, China a intrat în epoca Jin care a durat din 265 până în 316 e.n, urmată de Jin de Vest din 317 până în 420 e.n. Aceasta a fost marcată de o dezvoltare rapidă a economiei în sudul Chinei, datorată deplasării în masă a populaţiei alungate de războaiele din nordul ţării. În domeniul ştiinţific, în secolul al III-lea, perioadă începând cu Prima Unire în epoca dinastiilor Qin şi Han, au existat multe realizări, notabilă fiind cea a matematicianului Liu Hui din Regatul Wei, care a obţinut o valoare aproximativă pentru π de 3,1416. Ulterior, matematicianul chinez Zu Chongzhi din secolul al V-lea, a demonstrat cu ajutorul algoritmului rapid al lui Liu Hui că 3,1415926 < π < 3,1415927.
Dinastiile de Sud şi de Nord (420-589 e.n.) este denumirea colectivă a celor două perioade. Dinastia de Nord a început cu statul Wei de Nord, care s-a dezmembrat în Wei de Est și Wei de Vest. Apoi, Wei de Est a fost urmat de Qi de Nord şi Wei de Vest a fost înlocuit de Zhou de Nord, care a răsturnat statul Qi de Nord. Dinastia de Sud avea patru state succesive: Song, Qi, Liang şi Chen.
În timpul acelei epoci, ca urmare a războaielor frecvente care antrenau numeroase deplasări de populaţie, a fost favorizată întrepătrunderea culturilor din nordul şi sudul Chinei.