Dinastia Han

Liu Bang a înfiinţat dinastia Han de Vest (206 î.e.n.-8 e.n.) şi a stabilit capitala la Chang’an. Cunoscut în istorie sub numele de Gaozu, el a consolidat puterea centralizată în cei şapte ani ai domniei sale. Imediat după moartea sa, îi succede la tron împăratul Hui, în timpul căruia puterea a fost controlată, de fapt, timp de 16 ani, de împărăteasa lui Gaozu, Lǚ Zhi, care a fost una dintre puţinele suverane din istoria Chinei.

În anul 183 î.e.n., împăratul Wen preia puterea. În timpul dominaţiei acestuia şi a fiului său, împăratul Jing (156 î.e.n.-143 î.e.n.), au fost aplicate politici şi măsuri pentru refacerea poporului şi a ţării. A fost restabilită pacea şi a fost iniţiată o amplă campanie de desţelenire a pământurilor, pentru obţinerea de noi terenuri agricole. Populaţia a crescut numeric, în paralel cu formarea unei clase înstărite de negustori şi proprietari de pământ, modificări în structura socială care au favorizat şi dezvoltarea tehnicii şi a creaţiei artistice.

În anul 141 î.e.n., ajunge la tron împăratul Wu. Trupele lui înving hunii, lărgind sfera teritoriului dinastiei Han de Vest şi asigurând dezvoltarea economică şi culturală din nordul ţării. Împăratul Wu încetează expansiunea la bătrâneţe şi promovează cu toate eforturile agricultura. Apoi, împăraţii Zhao şi Huan continuă politicile de promovare a economiei, dinastia Han de Vest atingând astfel apogeul dezvoltării.

În anul 8 e.n., însă, Wang Mang uzurpează tronul şi schimbă numele statului în Xin. Aici se încheie guvernarea Han de Vest, care reprezintă una dintre dinastiile înfloritoare din istoria Chinei. Măsurile adoptate pentru refacerea ţării au contribuit la stabilitatea politică a dinastiei. Împăratul Wu adoptă propunerea lui Dong Zhongshu de a renunţa la dezvoltarea „celor o sută de şcoli” şi de a promova numai Confucianismul, care devine una dintre politicile de guvernare a ţării respectate de toate dinastiile după Han. Datorită stabilităţii politice şi economice, artizanatul, comerţul, arta şi ştiinţele naturale au cunoscut o dezvoltare considerabilă. Prosperitatea comerţului a deschis, prin „Drumul mătăsii”, calea schimburilor diplomatice şi comerciale ale dinastiei cu ţările din vestul Asiei.

Între anii 25-220 e.n., la conducere s-a aflat dinastia Han de Est, întemeiată de Liu Xiu (împăratul Guangwu din dinastia Han). În anul 25 e.n., el îl învinge pe Wang Mang, cel care a uzurpat tronul, şi stabileşte statul Han de Est, dar cu capitala la Luoyang.

În prima perioadă a dinastiei, situaţia statului era stabilă şi dezvoltarea ţării a fost chiar superioară celei din Han de Vest în domeniile economic, cultural şi tehnico-ştiinţific. În anul 105 e.n., Cai Lun îmbunătăţeşte tehnicile de fabricare a hârtiei. Astfel, modul de consemnare în scris din China trece de perioada de utilizare a bambusului. Tehnicile de fabricare a hârtiei reprezintă una dintre cele patru mari invenţii din perioada antică a Chinei care s-au păstrat până astăzi. Cercul oamenilor de ştiinţă, reprezentat de Zhang Heng, obţine rezultate remarcabile. El inventează sfera armilară, seismograful şi alte aparate ştiinţifice. De asemenea, renumitul medic Hua Tuo din ultimii ani ai dinastiei Han de Est este primul chirurg din lume, conform consemnărilor istorice, care folosea anestezia în operaţiile chirurgicale.